De ce e atât de complicat să adopți un copil (2)

Știați că România are una din cele mai greoaie proceduri pentru adopții

din Uniunea Europeană și că se află pe primul loc în Europa la numărul de mame minore și copii abandonați? Deși foarte multe cupluri doresc să înfieze un copil, hibele actuale ale sistemului de adopții românesc le răpesc aceas-tă șansă.

În prezent, 44.000 de copii se află în sistemul de asistență socială, iar 21.000 de micuți, în asistență maternală. Un cerc vicios, din care nu s-a ieșit încă, dar există o speranță: proiectul de lege aprobat recent de Guvern, care, cel puțin teoretic, ar putea reduce timpul în care un copil să poată fi declarat adoptabil chiar și într-o lună de zile. Cei implicați în acest proces sunt sceptici că se va atinge o asemenea performanță, însă au speranțe că noua legislație va simplifica procedura actuală. Cum nimeni nu știe când va deveni lege acest proiect, cei care doresc să adopte trebuie să respecte legis-lația actuală. "Vreau să înfiez un copil, dar e prea multă alergătură. Și după toate astea, nici nu știi dacă o să reușești. E normal ca pentru un copil părăsit, ani de zile, în orfelinat, să ai nevoie de acordul părinților naturali sau al rudelor, până la gradul patru, ca să-i poți oferi tu o viață normală? Se vorbeș-te mult despre adopții, dar legea, tot nu s-a schimbat. N-am nicio speranță nici în legea asta, cine știe cât o să zacă prin sertare! Păcat că politicienii nu-și dau seama câtă nevoie este de o lege mai clară?" (Sofia Dunăreanu). De ce nu se face și la Constanța un tribunal al copiilor, ca la Brașov? (Magda Roman).

Etapele adopției

Sintetizând, pe cât a fost posibil, Roxana Onea, purtător de cuvânt în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța, ne-a explicat care sunt procedurile de urmat în procesul unei adopții:

1. Etapa de evaluare/reevaluare în vederea obținerii atestatului de persoană sau familie aptă să adopte (termen soluționare, 60 de zile). Apoi, responsabilul de caz desem-nat va stabili, de comun acord cu solicitantul, programul interviurilor, al vizitelor la domiciliu, al întâlnirilor cu rude, vecini, colegi de la locul de muncă, precum și cu orice alte persoane, dacă este cazul etc. Dacă se decide neacordarea atestatului, persoana sau familia pot solicita o nouă evaluare. În cazul în care rezultatul reevaluării este nefavora-bil, acesta poate fi atacat la instanța competentă în materia adopției de la domiciliul adoptatorului.

2. Stabilirea compatibilității dintre copil și persoana/familia adoptatoare, care constă în identificarea și selectarea celei mai potrivite persoane sau familii care să răspundă nevoilor copilului pentru care instanța judecătorească a încuviințat deschiderea procedurii adopției interne.

3. Încredințarea în vederea adopției, care se dispune de către instanța judecătorească pentru o perioadă de 90 de zile, interval în care domiciliul copilului se află la persoana sau familia căreia i-a fost încredințat, iar Direcția de Protecția Copilului urmărește evoluția micuțului și a relațiilor dintre acesta și familia respectivă, întocmind rapoarte bilunare. La sfârșitul perioadei de încredințare, Protecția Copilului întocmește un raport final, pe care îl comunică instanței competente în vederea soluționării cererii de încuviințare a adopției. Dacă pe durata perioadei de încredințare se constată neadaptarea copilului, se sesizează de îndată instanța judecătorească în vederea revocării sau, după caz, prelungirii măsurii încredințării.

4. Încuviințarea adopției. Cererea de încuviințare a adopției adresată instanței judecătorești prelungește de drept perioada de încredințare până la soluționarea cererii prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Efectele adopției

Adopția produce efecte de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care a fost încuviințată, moment din care este considerată ireversibilă. Adoptatul are față de adoptator drepturile și îndatoririle de orice natură pe care le are o persoană față de părinții săi firești etc.

Actul adopției este destul de complicat, însă el a fost gândit astfel tocmai pentru a evita eșecurile. Roxana Onea ne-a mai spus că au fost și cazuri de cupluri care au vrut să renunțe în momentul în care au văzut cât de tare le răscolește viața un copil. Au fost ajutați să depășească momentul prin terapie de cuplu, oferindu-li-se astfel încă o șansă de a intra în procesul de evaluare.