"Dezlipiți-i labele de pe borcanul cu miere!"

Apelul dur din titlu este lansat de cititori ai ziarului nostru în principal către societatea civilă, în speranța că "rușinea fără margini care este în prezent europarlamentarul Adrian Severin" va înțelege să demisioneze, fie și în al doisprezecelea ceas.

Cazul europarlamentarului român Adrian Severin, care a căzut în plasa unei anchete sub acoperire a jurnaliștilor de la The Sunday Times, acceptând să facă lobby pe bani în Parlamentul European, a dat în clocot. Concret, Severin a fost rugat să introducă un amendament de prelungire a termenului de restituire a depozitelor bancare de către fondurile de garantare, la rugămintea ziariștilor respectivi, pentru care ar fi primit 12.000 de euro.

Ing. Mirel Smarandache (52 ani) consideră că acest trist episod este doar unul din nenumăratele oarecum similare din țara noastră care arată că blestemul politicianului român este de a-și săpa singur groapa: "Problema nu e că politicianul x sau y o ia pe arătură din cauza ghinionului, ci pur și simplu pentru că au kilometrajul dat peste cap la nesimțire și lăcomie. Pot să vă dau câte exemple vreți de politicieni români care au ajuns în centrul multor scandaluri de corupție nu pentru că adversarii le-ar fi pregătit terenul, cum cu nesimțire susțin, ci pentru că și-au făcut-o cu mâinile lor, pardon, cu labele. Să mă scuze cititorii dumneavoastră, nu sunt vulgar de fel, însă această situație mă scoate pur și simplu din minți și merită tratată ca atare. Ca român, mă simt lezat că acest om mă reprezintă în continuare în ditamai Parlamentul European. Chiar dacă politicianul Severin (pe care l-am cunoscut personal acum câțiva ani și mă consideram foarte onorat atunci) și-ar fi dat imediat demisia, tot o pată de rușine ar fi rămas în ochii oamenilor corecți. Pentru că exemplul colegilor care au căzut în aceeași cursă de a demisiona imediat nu i-a servit la nimic, implor pe această cale societatea civilă (în politicieni nu îmi mai pun speranțe!) să acționeze mult mai ferm și organizat pentru ca acest om care ne face și acum de râs în Europa să plece urgent din politică. Îmi permit să le sugerez și următoarea deviză: Dezlipiți-i labele de pe borcanul cu miere cu forța, că altă cale nu există!".

Tupeul de a nu vrea să pierzi…

Sigur că e greu să pleci și să lași în urmă o carieră de ditamai europarlamentarul, plătit cu mii de euro pe lună, este de părere Liana Cornia. Însă, pentru orice politician, de mai mare sau de mai mică anvergură, după un asemenea episod, demisia nu este deloc un sacrificiu, ci mai degrabă ultimul gest de a mai demonstra o minimă decență: "Ca economistă, mă bat cu cifrele. Politicienii se bat în vorbe. E nevoie și de vorbele lor, nu putem fi absurzi, dar când ele frizează ridicolul, e cumplit. E de neimaginat cum se cramponează acest om de poziția de europarlamentar, din care spune că n-o să plece până nu se află adevărul! Adică, ziariștii i-au înscenat totul ca să-i termine cariera, iar el o să demonstreze asta! Teoria ar fi funcționat perfect în România, știm pe dinafară placa. Chiar îi doresc să-și demonstreze nevinovăția, însă atâta timp cât i s-a cerut verde în față demisia, iar el refuză cu tupeu maxim, societății civile românești nu-i rămâne decât să-l ajute să-și tragă singur un șut în fund, fie și pe ultima sută de metri!".

Silviu Mardare, A. Zidaru, Elena Miron și Daniel Moscu sunt alți cititori ai ziarului nostru a căror experiență de viață le-a demonstrat că a ști să pierzi este o probă de foc a personalității adevărate. Desigur, viața nu este o înșiruire de succese, însă faptul că, în ciuda acestui scandal imens, Adrian Severin nu se poate dezlipi de fotoliul de europarlamentar, alimentând "acest circ ieftin la nivel atât de înalt, arată lipsa de moralitate a multor, prea multor politicieni români. Iar, ca români, asta ne doare enorm!".