Directorul "bătăuș" respinge demisia subalternului, sugerându-i că dacă tace va fi avansat

Potrivit Codului Muncii, refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probă.
"Ca bărbat, sincer, nu aș fi dat niciodată pe goarnă că am fost bătut, indiferent cine ar fi bătăușul. Sunt și eu o fire agitată și mi s-a întâmplat de multe ori să-mi ies din fire, dar n-am ridicat mâna la nimeni, nici măcar la copiii mei, niște zgubilitici amândoi. Am făcut introducerea asta ca să înțelegeți că nu mă dau un sfânt, dar asta nu înseamnă că am mâna lungă precum cea a directorului meu, cu care am avut recent o discuție referitor la mai multe drepturi ale angajaților din echipa mea, nerespectate în mod intenționat. M-a luat la ture că, în loc să fiu de partea conducerii, mă dau cu clasa muncitoare! Pentru că eu mi-am susținut cauza (recunosc, tonul nu a fost prea politicos), numai ce-l văd pe șef cu pumnii spre mine și-mi cotonogește stânga corpului, inclusiv urechea. Am avut și un șoc psihic, nu-mi venea să cred că pot încasa pumni exact de la directorul pe care l-am susținut mereu și în văzul angajaților care-l acuzau că i-a cotonogit! Am fost la legist, însă din respect pentru patron, care e un om super OK, m-am gândit să-mi dau demisia și punct" – ne-a spus A. Victor (38 ani).
Bărbatul ni s-a plâns că deși a solicitat un număr de înregistrare al cererii de demisie, funcționara de la Serviciul Resurse Umane a refuzat nu doar înregistrarea cererii, ci și primirea ei, recomandându-i să discute cu directorul care l-a agresat. "I-am spus funcționarei că nu mai suport să-i văd figura și vreau să plec imediat din firmă, însă ea mi-a amintit de preavizul obligatoriu din contract. Nu vreau să intru în altă încurcătură, de aceea aș vrea să știu dacă angajatorul e obligat să înregistreze demisia sau pur și simplu o depun și dacă pot sări peste preaviz? Nu de alta, dar la un eventual proces n-aș suporta ca tot el să mă aibă la mână! Degeaba îmi trimite el acum vorbă prin interpuși că dacă renunț o să fiu avansat, scuzându-se că faza cu bătaia, pentru el, e «ceva normal la nervi», să zicem că renunț, ce autoritate aș mai avea eu în fața subalternilor? Cu el nu mai pot să colaborez și punct!"
v v v
Potrivit reglementărilor din Codul Muncii, prin demisie se înțelege actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, nu face altceva decât să comunice angajatorului dorința sa de a înceta contractul individual de muncă. Atenție, însă, acest demers capătă finalitate abia după împlinirea unui termen de preaviz!
Pe de altă parte, refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul angajatului să dovedească acest lucru prin orice mijloace de probă. Mai mult, dacă nu dorește, legea nu-l obligă pe salariat să-și motiveze demisia.
Referitor la termenul de preaviz invocat, Manuela Popa, specialist în Resurse Umane, ne-a explicat că el este cel convenit de părți în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile.
Trebuie să aveți în vedere că acest termen de preaviz nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariații cu funcții de execuție, persoanele care ocupă funcții de conducere fiind obligate la un preaviz de 30 de zile.
Și, nu în ultimul rând, este bine să știți că pe durata preavizului, contractul individual de muncă își produce toate efectele.
"Pentru ca cititorul dumneavoastră să nu cadă în plasa angajatorului, trebuie să țină cont de faptul că un contract individual de muncă încetează abia la data expirării termenului de preaviz sau la data renunțării totale ori parțiale de către angajator la termenul respectiv. Dar a sări, cu de la sine putere, peste termenul de preaviz, este un lucru care se va întoarce împotriva lui" – ne-a mai spus Manuela Popa, care precizează că, totuși, salariatul poate demisiona fără preaviz numai dacă poate să facă dovada că angajatorul nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul individual de muncă.