Disperată că fiul său, din prima căsnicie, n-ar avea dreptul la moștenire

În numeroase rânduri, le spunea tuturor că soțul ei (respectiv, tatăl vitreg al băiețelului din prima căsnicie) îi este un adevărat prieten, atât ei, cât și copilului. Nu s-ar fi gândit niciodată că un om în putere și optimist din fire, de numai 41 de ani, va fi copleșit de boală și nu-și va găsi resursele să lupte cu ea.

"Când ne-am recăsătorit, căci și el divorțase și avea o fetiță cu prima lui soție, viitorul nostru arăta foarte frumos. Nu conta că a trebuit s-o luăm amândoi aproape de la zero, din cauză că la partaj am avut probleme, pentru noi, cea mai valoroasă era noua familie. După câteva luni mi-a spus că vrea să-l adopte pe băiat, că nu se știe niciodată… I-am răspuns că avem timp și pentru asta și ne-am văzut de treburile noastre. Se purta extraordinar de bine cu copilul meu, ce să vă mai spun, era tatăl pe care și l-ar dori oricine, așa că am uitat de problema cu adopția".

În următorii șapte ani, cei doi și-au găsit în familie pacea, la care, înainte, nici măcar nu îndrăzneau să viseze. Au reușit să-și cumpere un apartament cu două camere în Năvodari și nimic nu părea să le tulbure fericirea.

Cum boala nu alege, însă, pe nimeni, diagnosticul de cancer de prostată a fost ca o lovitură de cuțit primită într-o dimineață din cursul lunii octombrie 2007. A urmat o perioadă grea, de investigații și tratamente. Deși, de regulă, cei aflați în situații atât de delicate își doresc să știe care sunt pașii imediați ce trebuie urmați pentru ieșirea din criză, bărbatul încerca să-i convingă pe toți că în fața bolii ești singur, indiferent cât de mult te-ar susține familia și prietenii, care, este adevărat, pot ajuta mult, dar nu pot lupta în locul bolnavului.

Rușinat de boala sa

"Soțul meu s-a simțit atât de stigmatizat și rușinat de boală, încât aproape că și-a pus mâinile pe piept, așteptând să moară. Cred că și doctorul care i-a dat cumplita veste n-a procedat corect când a ales să nu-i dea speranțe false. Cred că era datoria lui să-l încurajeze în secunda doi, dar părea foarte plictisit de câți pacienți așteptau la ușă, așa că s-a mulțumit să ne dea o recomandare pentru un doctor din București. Acum face tratament, se simte binișor, însă moralul lui este la pământ. Mă gândesc că dacă se întâmplă ceva cu el, copilul meu, care este minor, nu va moșteni nimic din averea noastră, având în vedere faptul că soțul meu nu l-a adoptat. Deja fosta lui soție face valuri".

Cu toate că se află într-o situație delicată, datoria ei de mamă a determinat-o să ne întrebe dacă un copil din altă căsnicie se poate bucura de bunurile comune ale mamei sale și ale tatălui vitreg?

"Vă mulțumesc din inimă pentru înțelegere și o să vă țin la curent cu situația mea. Recomand, totuși, persoanelor aflate în astfel de situații să nu lase o problemă atât de importantă, cum ar fi adopția, pe planul doi, indiferent de cât de bine se înțeleg soții, la un moment dat". (Sofia G., din Năvodari)

Adopția are efecte asupra dreptului de moștenire

Copilul din această familie se poate bucura în deplinătate de bunurile comune ale mamei sale și ale soțului acesteia numai dacă soțul îl adoptă (poate fi adoptat numai atunci când copilul este minor, excepție făcând cazul în care copilul a fost crescut pe perioada minoratului de către adoptator). Aceasta, din cauză că, în România, adopția are efecte depline inclusiv în ce privește dreptul de moștenire – ne-a explicat avocatul Marius Coltuc (Casa de Avocatură Coltuc - Str. Aleea Arutela, nr. 2, sector 6, București, Tel/fax: 021/3302376, mobil 0745.150.894. E-mail: [email protected]).

În caz contrar, copilul se va bucura, ca moștenitor, numai de bunurile ce-i vor reveni mamei sale.