"Femeia emancipată e o stricată!"

Chiar dacă în mentalul colectiv o femeie emancipată este percepută ca o femeiușcă a cărei ultimă grijă este... gura lumii, în realitate, ea nu este libertină, ci doar autonomă.
Femeile cu adevărat emancipate sunt cele care trăiesc după propriile proiecte de viață și sunt independente economic, lucru valabil și pentru bărbații emancipați. Din păcate, există bărbați, mai ales cei complexați, misogini, care nu pot dezlipi de soțiile lor sintagma "la cratiță", iar experiențele femeilor și tot ce ține de capitolul feminin sunt, în viziunea lor, deviații de la normele tradiționale.
"Am 39 de ani, mă numesc Ioana C., sunt mamă a doi copii și m-am despărțit de soțul meu, acum doi ani, după o căsnicie târâtă opt ani de zile. Pentru fostul, femeia emancipată e o stricată! Cum să suporți la nesfârșit un asemenea bărbat, chiar dacă ții foarte mult la el? L-a deranjat că am fost mereu pe picioarele mele, că mi-am luat bonă la copii, în loc să-i las cu soacra, că m-am grăbit să merg la muncă, adică la făcut bani. Pentru el, femeia trebuie să fie turnătoare de copii, o bună mamă și gospodină, să știe să facă de toate și mai ales să nu-și bage nasul în treburile bărbătești". Pentru că ea vede altfel lucrurile, a fost acuzată de soț că e prea emancipată și, pe cale de consecință, nimic altceva decât o… stricată. Ioana nu se consideră o femeie emancipată, ne-a mărturisit că nici nu prea știe ce înseamnă să fii cu adevărat emancipată. Dar știe foarte bine că niciodată nu va accepta să fie jignită de un bărbat, să i se impună ce are de făcut, cu alte cuvinte, să fie călcată în picioare, chiar dacă persoana este tatăl copiilor săi.

"M-am refugiat în mâncare!"
Ciudat este că după doi ani de la divorț, viața sentimentală nu este o prioritate pentru ea, mai mult, s-a izolat și a renunțat la speranța de a-și mai reface viața alături de alt bărbat. S-a refugiat în mâncare, a luat serios în greutate, pe motiv că oricum silueta zveltă nu prea a ajutat-o în viață. Acum nu se mai suportă și simte că trebuie să iasă din situația asta.

Izolarea nu este o soluție!
Fie că o femeie își revine după o despărțire dureroasă sau, pur și simplu, viața sentimentală nu mai prezintă interes pentru ea, psihologii resping din start ideea izolării și a renunțării la speranța de a fi din nou fericită.
Mai mult, recomandă femeilor care trec prin situații de genul celei descrise mai sus să nu mai privească bărbații ca pe niște inamici și să nu-și ignore capacitățile de a trezi interesul altui bărbat.
Referitor la refugiul în mâncare, nu-l recomandă nimănui, chiar și sub pretextul că silueta nu ajută la nimic. Orice femeie, fericită sau nefericită, se poate convinge și singură că șunculițele nu fac bine, nici sănătății, nici stării de spirit. Puțină mișcare fizică, plimbări în aer liber, alături de copii, antrenarea la jocuri împreună cu aceștia, exerciții la sală, șuete cu prietenii, socializarea, în general, descoperirea unor lucruri noi și mai ales cultivarea sentimentului că înțelegerea unui bărbat nu este suficientă pentru validarea identității, sunt tot atâtea lucruri care scurtează distanța către castronul cu mâncare și readuc optimismul. Iar faptul că primăvara bate la ușă nu poate fi decât un imbold pentru a spune un NU răspicat singurătății!