Îi este frică să iubească

Specialiștii atrag atenția că viața merge înainte, iar noi, indiferent de momentele pe care le traversăm la un moment dat, trebuie să ținem pasul cu ea.

"Am 38 de ani și nu am nici un partener. Voi fi sinceră cu dumneavoastră și o să vă spun că, în tinerețe, o relație cu un băiat nu dura nici un an. După ce am împlinit 33 de ani am avut noroc să întâlnesc un băiat deosebit, pe care l-am iubit mult. Anul trecut, cu două zile înainte de Revelion, a dispărut din viața mea, fără să-mi spună din ce motiv.

L-am căutat la telefon, vorbim orice, dar nu-mi spune din ce cauză a fugit de mine. Placa lui este că așa a fost să fie și punct. Am suferit foarte mult din această cauză, dar poate cel mai nasol m-am simțit că refuză să-mi spună deschis ce nu i-a plăcut la mine. Din cauza suferinței acumulate mi-am pierdut încrederea în mine și nu am mai vrut nici un alt băiat lângă mine, deși arăt destul de bine, chiar și la vârsta asta, tot din teamă că m-ar putea părăsi fără să știu de ce.

Îmi dau seama că este ceva pe fond psihic, de aceea am apelat la dumneavoastră, sperând că psihologul îmi va explica ce se întâmplă cu mine. Vă mulțumesc mult pentru înțelegere". (Luminița V., din localitatea 23 August)

Psihologul Speranța Băcana ne-a explicat că dacă ajungi să te consideri un nimeni pentru că ai fost respins de persoana iubită, atunci nu vei avea niciodată propria ta personalitate! Este adevărat că majoritatea oamenilor respinși de persoana iubită se consideră lipsiți de valoare, iar respingerea în sine este percepută de mulți ca un pumnal în inimă. De fapt, respingerea în sine nu poate fi dureroasă decât în cazul în care noi o facem să fie astfel.

Din ce motive gândim astfel? Dacă o femeie, de exemplu, crede că totul s-a sfârșit pentru că soțul sau iubitul ei se interesează de altcineva, înseamnă că nu a avut niciodată încredere în sine. Când cineva simte că a venit sfârșitul lumii pentru că persoana iubită nu mai stă de vorbă cu el, dispune evident de foarte puține resurse de supraviețuire. Cu alte cuvinte, reacționând în felul acesta la o respingere, nu facem altceva decât să ne recunoaștem propria incapacitate și inferioritate.

Soluțiile depășirii momentului

- În primul rând, să tragem concluziile necesare din frământările prin care am trecut și să considerăm respingerea ca o frustrare oarecare.

- Să înțelegem că stă în puterea noastră să ne vindecăm aceste răni.

- Să avem încredere în capacitatea noastră de a găsi un nou anturaj, eventual chiar o nouă slujbă, mai ales la vârsta la care suntem oameni în toată firea și dispunem de capacitatea necesară pentru a conștientiza că viața merge înainte, iar noi, indiferent prin ce am trecut, trebuie să ținem pasul cu ea.