În loc de respect, susține că a primit palme

O regie prea veche și destul de răspândită pentru a nu fi auzit de ea: părinți convinși de proprii copii să-și vândă casa, pentru ca apoi să li se întoarcă spatele.

De foarte multe ori, Gheorghe Măcelaru s-a întrebat de ce viața a fost atât de nedreaptă cu el? Chiar dacă trecutul său ar putea constitui subiect de telenovelă, dezamăgirile l-au învățat să accepte viața așa cum este ea, mai mult cu rele decât cu bune. Dacă la multe lucruri a închis ochii, pentru că la mijloc se află propria fiică, alintată "fluturașul meu", bătrânul a simțit nevoia să-și strige disperarea sub povara celor 84 de ani pe care-i poartă: "Vreau s-o pedepsesc, să afle toți oamenii ce credul am fost când am vândut casa. Nu-mi pare rău că i-am dat banii, pentru că am făcut-o din dragoste. Îmi pare rău că s-a ajuns aici, jignirile repetate m-au îmbolnăvit de inimă. Și nu merit asta, nu am protestat la nimic, tot ce am cerut a fost doar puțin res-pect".

Tenebrele copilăriei

Cu un tată extrem de violent, Gheorghe Măcelaru a muncit de mic, iar în locul școlii, i s-a arătat plugul, pe care l-a mânat de la cea mai fragedă vârstă: "Copilăria mea a fost o dramă. Tata era extrem de violent, a refuzat să mă dea la școală, am muncit de mic. Dacă nu o aveam aproape pe mama, icoana vieții mele, nu cred că aș fi rezistat. De la ea am învățat și alfabetul", ne-a povestit bătrânul, cu o voce tremurândă și ochii scăldați în lacrimi.

Loviturile bătrâneții

Viața i-a arătat apoi și fațeta frumoasă: "Am avut norocul unei soții extraordinare, care mi-a dăruit doi copii, un băiat și o fată. Pe fată am alintat-o fluturașul meu, am iubit-o enorm. Niciodată nu aș fi crezut-o în stare să-mi facă una ca asta".

De ce-și strigă acum bătrânul disperarea? "Am avut o casă pe strada Mugurului din Constanța, vecinii știu ce fel de om am fost, am dus viață frumoasă în locuința asta pe când trăia soția. După ce ea a murit, fiică-mea m-a rugat să vând casa și să mă mut cu ea. Dorința ei era să plece de la bloc. Le-am dat locul de casă, o parte pentru ea, o parte pentru băiatul meu, dar numai fata a construit. La 79 de ani, făceam ciment alături de ginerele meu. Totdeauna mi-a plăcut munca. După ce s-a trezit proprietar și cu ajutorul meu, ginerele nici bună ziua nu-mi mai dădea. Continua să-mi ceară și alți bani. Problema e că niciodată nu mi-a spus măcar mulțumesc pentru banii primiți. Iar când am cerut puțin respect, el mi-a dat palme, credeți-mă!".

Am ajuns un nimeni

Conștientizând că se află într-o situație fără ieșire, bătrânul a plecat capul, dorind să fie liniște în casă. Chiar și în condițiile în care nu a deranjat pe nimeni, susține că în ochii ginerelui său a rămas un nimeni: "Mă jignea fără motiv, mă făcea non-stop ipohodru, nici nu știu ce legătură are asta cu mine, n-am fost niciodată bolnav, chiar dacă am avut o viață grea. Acum sunt bolnav, într-adevăr, jignirile m-au îmbolnăvit de inimă. Îmi pare rău nu neapărat că nu m-a respectat el, ci din cauza atitudinii fetei. Când i-am spus că nu vreau decât puțin respect, fata mi-a zis: «Ce atâta respect?» Mai bine muream decât să aud din gura fluturașului meu vorbele astea! De la 89 de kilograme, am ajuns la 69. Sunt disperat".

Pentru că nu a mai suportat să trăiască sub același acoperiș cu ginerele, bătrânul s-a retras în gar-soniera fiului său, care muncește în străinătate. Cu sănătatea șubre-dă, se teme să nu moară singur: "Acum două nopți am crezut că mor. O să mă duc la spital, să stau lângă domnul doctor…".

Nu e răzbunare

Bătrânul a ținut să precizeze că gestul său de a-și face publică trista poveste nu pornește din răzbunare. Tot ce vrea este ca fiica și ginerele său să simtă cât sunt de "vinovați": "Numai Dumnezeu știe ce e în inima mea. Nu am crezut că o să ajung așa, înjurat ca la ușa cortului, cât de frumos m-am purtat cu ei". Mai mult, bătrânul folosește acest prilej și pentru a-i atenționa pe alți părinți să nu renunțe la propria locuință sub niciun motiv.

v v v

Întrucât fiica bătrânului nu a putut fi contactată, o așteptăm la redacție, pentru a-și prezenta punctul de vedere în legătură cu cele afirmate de tatăl său.