În articolul intitulat "Cum să te însori când te cheamă Sulică?", apărut în ziarul nostru din 14 martie a.c., un cititor, pe nume N. Sulică, atrăgea atenția că i-a ajuns numele… la os.
Din păcate, nu este singurul aflat într-o astfel de situație, căci după cum atestă și Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, în România există o listă lungă cu nume și prenume ciudate sau fistichii.
O poveste ca multe altele...
Finanța T. a fost înfiată, la vârsta de opt ani, după ce fusese abandonată de mamă (de etnie romă) într-un orfelinat. De când se știe a fost ținta ironiilor celor din jur datorită prenumelui său. Tentativele de a se descotorosi de acest nume au eșuat de fiecare dată din cauza superstițiilor de care este obsedată: "Am aflat de la mama adoptivă că mama mea adevărată și-a dat consimțământul pentru înfiere cu condiția să nu-mi schimb numele, subliniind că dacă va face asta, să se aștepte la ce este mai rău pentru mine. Partea și mai rea este că și eu sunt foarte superstițioasă, ca să nu mai vorbesc despre mama adoptivă, care ar fi în stare să mă țină sub un clopot de sticlă atunci când visează ceva urât. Despre schimbarea numelui, nici nu vrea să audă, tot de frică să nu dau de belea, dar nu-i convine deloc situația. Eu sper că vom găsi până la urmă o soluție, altfel voi ceda psihic".
Numele copilului - o responsabilitate a părintelui
Finanța lucrează în prezent ca vânzătoare, iar la angajare i-a solicitat patronului să-i permită ca pe ecuson să nu-i fie înscris prenumele. Chiar dacă s-a obișnuit să apeleze la tot felul de subterfugii, este conștientă că de numele ei adevărat nu poate fugi la nesfârșit. Pentru că suferă enorm din această cauză, consideră că astfel de situații ar putea fi, totuși, evitate "dacă se va da o lege care să interzică înregistrarea copiilor cu nume ciudate, numai pentru că așa vor părinții, mulți într-o stare euforică avansată atunci când își înscriu copiii la Starea Civilă".
Sau, în situația în care o asemenea inițiativă legislativă ar fi catalogată inoportună și nedemocratică, tânăra consideră că, dacă la Oficiul de Stare Civilă ar exista oportunitatea ca părinții care țin morțiș ca odraslele lor să poarte nume ilare să poată discuta cu un psiholog, este convinsă că apetența acestora pentru așa ceva s-ar diminua considerabil."Sunt mulți părinți care nu conștientizează că un nume nepotrivit va teroriza copilul toată viața, de aceea este bine să fie ajutați de specialiști, pentru a înțelege aceste lucruri. Totul este să se facă ceva în această direcție, pentru ca părinții să-și dea seama că numele pe care îl dau copilului reprezintă o responsabilitate foarte mare și, mai ales, pe termen lung, pentru ei".
Numele indecente - interzise prin lege
"Eu am avut ghinionul să port un nume și mai și - Mortu - dar numai până la 18 ani, când i-am făcut lui taică-meu o surpriză cât casa și mi-am schimbat numele în Mertea. Nu vă mai povestesc câte am pătimit din cauza acestui nume: la școală, de exemplu, mi se lipeau pe lucrurile personale abțibilduri cu coșciuge, cruci, coroane, era macabru și insuportabil. Eu cred că nume de genul ăsta ar trebui interzise prin lege! S-ar pune punct unei situații care-i terorizează pe cei care le poartă prin moștenire!!"
Deși nu te poți trezi peste noapte cu ideea de a-ți schimba numele din cauză că, pur și simplu, nu-ți mai place, legislația permite celor interesați să se descotorosească de numele moștenite numai dacă acestea sunt ridicole sau indecente.