La 95 de ani, poate da lecții de optimism și demnitate multor tineri

Chiar dacă, la această venerabilă vârstă, nu așteaptă cu emoție răsăritul soarelui sau spectacolul aurorei deasupra Pacificului, bătrâna are ochii surprinzător de luminoși și zâmbitori, emanând în jur numai bunătate și optimism, deși trupul ei suferă.

Pe 29 august, Lucreția Gheorghiu (alintată de cei dragi Maia), din Constanța, str. Peneș Curcanu nr. 43, împlinește 95 de ani. Familia - în ochii căreia bătrâna este un simbol de perenitate și suferință a femeii române -, a dorit s-o felicite și prin ziarul nostru, nu neapărat pentru a demonstra și altora cât o venerează, ci pentru a atrage atenția, atât vârstnicilor, dar și tinerilor, că viața trebuie trăită cu demnitate, indiferent de numărul anilor adunați pe răboj și de festele pe care ea ți le joacă la un moment dat.

Niciun sacrificiu pentru copii nu este prea mare!

Maia a fost casnică și a trăit mai mult singură, soțul lucrând, când la Mangalia, când la Medgidia, Băneasa sau Adamclisi, pentru a câștiga într-atât încât celor trei copii, un băiat și două fete, să nu le lipsească nimic. Dar nu s-a plâns niciodată, căci pentru binele copiilor a meritat orice sacrificiu.

O poveste despre demnitate

"Ce de ani, mamă! Nici nu mă gândeam să trăiesc atât! Oare câte persoane vor mai fi în România de 95 de ani?" - se minunează Maia, care face mari eforturi pentru a se deplasa prin casă ajutată de un cadru metalic, fiindcă, din pricipiu, nu dorește să fie o povară nici măcar pentru cele două fiice care au grijă de bătrânețile ei, prin rotație.

Cei din familie simt că bătrâna suferă în trupul său, dar sunt impresionați de câtă bunătate poate să emane în jurul ei, de faptul că ține încă la viață (și numai pentru a se bucura de bucuriile celor dragi!), nici vorbă de disperare sau lamentări, chiar dacă alții, poate mult mai tineri și mai sănătoși decât ea, sunt un calvar pentru familiile în care trăiesc.

Bătrâna a trecut prin două războaie mondiale, două mari inundații, două mari cutremure și două înmormântări ale unor oameni extrem de dragi, fiul, respectiv soțul său, dar după fiecare lovitură a vieții și-a adunat forțele și a rezistat, crescându-și copiii în spiritul cinstei și al adevărului. "Ceea ce o face o femeie extraordinară și o prezență extrem de caldă și plăcută chiar și la această vârstă este faptul că are puterea să nu se plângă, nici de suferințele trecute, nici de cele prezente, având în vedere faptul că bătrânețea i-a șubrezit trupul, în mod special după fractura de cap femoral cu care s-a ales după o căzătură în curte" – ne-a povestit Călin, unul dintre gineri.

O prezență discretă, care nu se dă bătută

Deși are vederea foarte slăbită, îi este recunoscătoare lui Dumnezeu că are auzul perfect, astfel încât să poată vorbi cu cei dragi, lucru extraordinar pentru ea, care o umple de bucurie și lumină (există tineri care nu sunt capabili să se bucure nici chiar de averi imense sau de sănătatea lor de fier!). Parcă ar vrea să atragă atenția tuturor că, mai ales la această vârstă, orice dar dumnezeiesc trebuie prețuit la maximum. Referitor la memorie și luciditate, cei din familie sunt convinși că le întrec pe ale multor tineri.

Are 4 nepoți, 6 strănepoți și un stră-strănepot, unii dintre ei plecați să-și câștige pâinea prin Asia, Spania, Italia, Tenerife, dar care nu uită niciodată, în momentele de mare sărbătoare, să vorbească cu ea la telefon, pentru că știu câtă bucurie îi fac doar prin acest minim gest de respect.

Spre o societate pentru toate vârstele

Cuceririle științei și, în consecință, progresele medicinei au contribuit într-o manieră decisivă, în ultimele decenii, la prelungirea duratei medii a vieții umane. Expresia "vârsta a treia" deja cuprinde o parte considerabilă din populația mondială: persoane care ies din circuitul productiv, având încă mari resurse și capacități de participare la binele comun. Acestui dens șir de bătrâni-tineri (de la 65 la 75 de ani), li se adaugă și cei de vârsta a patra (trecuți de 75 de ani), care, nu de puține ori, sunt și cei mai afectați, și nu neapărat din cauza neajunsurilor materiale, cât mai ales a faptului că nu găsesc resurse interioare pentru a-și accepta vârsta.