Nevăzătorii, condamnați nu doar la întuneric, ci și la disprețul celor din jur

În România există, în momentul de față, peste 80.000 de persoane cu deficiențe de vedere, dintre care câteva mii au învățat deja să opereze pe calculator, datorită unui program de voce electronică în limba română.

Din păcate, ei continuă să se lovească de răutățile "oamenilor cu ochi sănătoși, dar fără suflet, care cred că dacă avem acest handicap trebuie să stăm închiși în casă, ca să nu-i încurcăm pe ei să-și ducă viața!" (M. Dina, nevăzător, născut în Năvodari și stabilit în București).

Educat să fie demn

Absolvent al Școlii speciale de nevăzători din București, unde a învățat că și viața unor astfel de oameni, cu bunele și relele ei, poate și merită să fie trăită din plin, M. Dina a dorit să ne spună, înainte de toate, că aproape zilnic se gândește cu recunoștință la inventatorul alfa-betului Braille, această formă de comunicare absolut genială pentru cei cu deficiențe de vedere: "Cei care au orbi în familie știu că sistemul de scriere pentru orbi, în care se folosesc doar 64 de semne și se combină numai șase puncte, îi ajută pe cei lipsiți de vedere să se bucure de viață, să redea litere, cifre, note muzicale.

Din păcate pentru noi, în continuare, există mulți oameni care ne pun la colț, ne ocolesc, ne fac să ne simțim handicapați, și ceea ce este cel mai rău, ne jignesc, fără să fie impresionați de bastonul nostru special".

Respinși de oameni

"Băi nenorocitule, crezi că dacă ești chior ai dreptul să încurci circulația? Sau ești și surd pe deasupra? Cine mă-ta ți-a dat drumul singur pe stradă? Vrei să te plătesc de sănătos sau să ajung la pârnaie din cauza ta, măi nermernicule?".

Cu acest arsenal de jigniri a fost… complimentat tânărul nevăzător M.D. de un conducător auto. Pentru că nu este pentru prima oară când i se întâmplă așa ceva, s-a gândit că are suficiente motive să atragă atenția că și nevăzătorii sunt oameni care au nevoie de respectul semenilor, chiar dacă sunt condamnați la întuneric.

Și pentru a simți ce efecte au asemenea expresii asupra unor oameni, oricum mai sensibili, le propune următorul exercițiu: "Cei care nu au nici o treabă cu respectul, să se pună în locul unui orb măcar pentru câteva ore, să se lege la ochi și să orbecăie prin lumea asta, iar cei din jur să-i înjure că îi încurcă. De asemenea, le aduc aminte că îi sunt datori lui Dumnezeu cu mulțumiri că se pot bucura de viață și că nu orbecăie prin întuneric, așa cum facem noi!".

Pentru că locuiește în București, oraș care nu face excepție de la astfel de "faze", consideră că pentru salvarea demnității persoanelor cu deficiențe de vedere este nevoie de o reală implicare a asociațiilor de nevăzători. "Sunt abonat la biblioteca pentru nevăzători din Vatra Luminoasă-București și am citit foarte multe cărți. Profesorii de la școala specială ne-au învățat să fim demni și să nu aplecăm urechea la răutățile celor din jur. Dar vine ziua în care paharul se umple și atunci trebuie făcut ceva. Poate că ne ajută și Uniunea Europeană cu mai multe programe pentru orbi".