Specialiștii recomandă părinților să vadă și dincolo de dorințele aparente ale copiilor, dincolo de mașinuțe și păpuși, și să afle ce-și doresc cu adevărat copiii de la ei. Și, mai ales, să nu-și închipuie că dacă-i copleșesc cu daruri scumpe, apoi îi lasă singuri în cameră sau în fața calculatorului, au și ajuns la inima lor.
Crăciunul este o ocazie deosebită pentru a face cadouri celor dragi și, în mod special, copiilor, este perioada când cu toții intrăm într-un iureș care ne magnetizează pur și simplu spre rafturile magazinelor. Daruri care trebuie, înainte de toate, să fie scumpe și mari. Este prilejul când copilul din noi se bucură că, în sfârșit, poate avea tot ce nu a avut când era mic, și uită de ceea ce-și dorește copilul lui cu adevărat.
Asta face ca, de cele mai multe ori, jucăriile să fie alese nu neapărat în funcție de vârstă sau abilitățile copilului, cât mai degrabă pentru a satisface orgoliul părinților, care optează pentru cadouri cât mai scumpe.
"Altfel era Crăciunul în copilăria mea - ne-a povestit Adina Iordache (38 ani, din Mangalia). Avea miros de cozonac făcut în casă de mama, nu știu, altă frumusețe, deși nu se găseau atâtea lucruri ca acum, nici pe departe. Cred că ăsta e și motivul pentru care ne bucuram de orice cadou, cât de mic.
Acum, deși moșul vine cu cadouri tot mai sofisticate, parcă sărbătorile și-au pierdut din aerul de atunci. Pentru că are de toate, m-am gândit să-i ofer fetiței mele, în vârstă de șase ani, un cadou simplu și cald, așa cum primeam eu de la ai mei, dar mi-e teamă că n-o să se bucure. Problema este că am obișnuit-o cu cadouri scumpe, dar chiar și așa este veșnic nemulțumită și tot timpul ne reproșează că nu stăm suficient cu ea, că o lăsăm prea mult cu bunicii. Dar noi nu facem altceva decât să muncim ca să câștigăm cât mai mulți bani, nu ca să ne fie numai nouă bine, ci în primul rând ei. De fiecare dată când trebuie să-i cumpărăm un cadou suntem în încurcătură, pentru că are practic tot ce-și poate dori un copil. De aceea ne-am gândit că ne-ar prinde bine sfaturile unui psiholog, că vrem tare mult ca fetița noastră să se bucure de cadoul primit de la Moșul. Vă mulțumesc din suflet și vă doresc sărbători fericite!"
v v v
Ca specialist în probleme de educație, înainte de toate, psihologul Speranța Băcana recomandă părinților să nu uite, nici o clipă, că un cadou, indiferent de momentul în care este oferit, poate fi un instrument în educația copilului și, mai ales, că trebuie să corespundă neapărat cerințelor vârstei. În acest sens, face următoarele recomandări:
l Ar fi o greșeală să-i cumpărăm jucăria cea mai frumoasă pentru a-i dovedi cât de mult îl iubim, sau imediat ce el își exprimă dorința de a avea o anume jucărie l Amânarea satisfacerii unei dorințe atunci când el și-o exprimă este un pas în educarea motivației copilului mic, dar ea trebuie înțeleasă de copil nu ca o frustrare, așa cum inițial o percepe, ci ca o dorință a părintelui de a-l face mai rațional în raportul său cu lumea înconjurătoare l Stabilirea unui program de educare motivațională se poate face de la vârsta de trei-patru ani, când copilul începe să înțeleagă că raporturile lui cu lumea depind și de modul în care el reușește să-și înfrâneze anumite dorințe induse de sursele de informare, altele decât cele ale propriei familii l Este recomandabilă includerea copiilor de la vârsta de trei ani în sus în cât mai multe activități și programe, pentru a le diversifica sfera opțiunilor și a le oferi informații asupra modului de a-și petrece timpul liber, de a se recrea și învăța în același timp, în afara cadrului oferit de grădiniță.
Și nu în ultimul rând, vizita la psiholog, în cazul în care copilul chiar nu știe să se bucure, indiferent de cadoul primit, ar trebui să devină un obicei la îndemâna părinților, nu neapărat a celor care dispun de mulți bani, pentru că nimic nu valorează mai mult decât zâmbetul și fericirea unui copil.