Pensionarea poate produce șocuri psihologice

La început, pensionarea a fost concepută ca o formă de asistență socială. Acum, aceasta a devenit un drept inalienabil pentru persoanele în vârstă.

"Am ajuns la dumneavoastră din cauză că nu mai suport s-o văd pe mama în situația grea, după părerea mea, în care se află de când a ieșit la pensie. Atunci, pe moment, s-a bucurat că se liniștește, că o să fie liberă să facă ea ce vrea, să se odihnească, să se plimbe, să se întâlnească cu prietenele, să meargă la film. Vreau să vă spun că numai după o lună a schimbat macazul. Pur și simplu nu ne mai înțelegem cu ea deloc. Se trezește pe la patru dimineața, aprinde lumina și se uită la pereți. Pe la ora cinci se ridică din pat și nu-și găsește locul. Locuiește cu mine și soția mea, deci nu e singură, ca să spui că s-a trezit dintr-odată izolată. Cu toate astea, e un om de nerecunoscut față de cum a fost înainte. Trebuie să vă spun că noi am avut mereu o relație foarte bună cu mama, iar acum o susținem cum putem de bine. Dar nu reușim de nici o culoare s-o aducem pe linia de plutire.
Întrebarea mea este dacă toate astea se întâmplă pentru că nu se împacă cu ideea că e pensionară, sau ar putea fi vorba despre vreo boală? Vă mulțumesc din suflet pentru informațiile de care avem foarte mare nevoie" – Daniel F., 37 ani, din Constanța.
v v v
Retragerea din activitatea profesională este, indiscutabil, un moment de răscruce în existența vârstnicului, realmente prima situație de criză, întrucât pensionarea presupune o schimbare greu suportabilă, un stres căruia i se adaptează cu dificultate și care poate avea în multe cazuri efecte importante asupra stării lui de sănătate - precizează psihologul Suzana Dragoș (telefon cabinet: 0723.371487).
În această perioadă a vieții, specialista atrage atenția că, de regulă, evoluția activității psihice este dominată de amprenta experienței de viață, dar și de capacitățile de echilibrare psihologică de care dispune fiecare persoană în parte.

Modificările stării afective
Din punct de vedere al afectivității, psihologul ne-a explicat că urmare a retragerii din activitatea desfășurată pe parcursul multor ani, starea afectivă a pensionarului suferă o serie de modificări, printre care se numără exacerbarea nervozității, a irascibilității și frustrării, stări care sunt însoțite de tendința de încăpățânare și a lipsei de cooperare cu cei din jur.
"La majoritatea oamenilor în vârstă, depresia este însoțită de o stare de teamă față de ideea morții și regretul pentru perioadele fericite din viața individuală. Asemenea stări se accentuează și mai mult după pierderea partenerului sau a cunoștințelor de vârstă apropiată. Sunt și situații în care ideea de inutilitate sau cea de neluare în seamă de către cei din jur imprimă un caracter tragic, de tristețe și sentimentul de frustrare" – arată psihologul.

Pierderea identității personale
La fel de bine se știe că persoanele care suferă de depresie sunt pesimiste și inhibate, nefericite și neliniștite, manifestă negativism față de conversații și au greutăți în activitatea de concentrare. În cazurile mai grave apare sindromul de depersonalizare, care se manifestă printr-o pierdere a identității personale.
"Persoana în cauză se comportă ca și când nu-și aparține sieși, ajunge să trăiască precum în vis, iar latura comunicațională este inhibată" - a mai spus psihologul.
Despre alte tulburări care pot urma retragerii din activitatea profesională cu ocazia pensionării, citiți într-o altă ediție a ziarului nostru.