Persoanele cu dizabilități cer un pic de respect

Majoritatea persoanelor cu dizabilități nu suportă să fie compătimiți și considerați oropsiți ai soartei. Îndrăznesc doar, din când în când, să le ceară semenilor un pic de respect, să nu se mai uite ciudat la ei și, mai ales, să înțeleagă că nu se știe niciodată ce-ți rezervă viața…

Pentru a duce o viață cât de cât normală, ei sunt nevoiți să consume multă energie, atât fizică, dar, mai ales, psihică, trebuie "să-și planifice" cu multă atenție comportamentul social, chiar și atunci când merg pe trotuar, pentru a nu se ciocni cu alți oameni, "dispuși oricând să ne arunce cuvinte grele doar pentru că i-am atins; știu că sunt unii care profită de handicapul lor și vor să atragă atenția, pentru a primi bani, dar nu este cazul să fim puși toți în aceeași oală" (Lili Oană, 36 ani, cu handicap auditiv).

Cod… moral greu de descifrat!

"Ce e, șchioapo, îți plouă-n gură și n-ai cu cine? Stai dracului acolo și nu ne mai strica cheful!".

Cu aceste vorbe, cu atât mai greu de acceptat, cu cât… destinatarul lor este o persoană tânără, cu un handicap sever la ambele picioare, iar expeditorul, o "domnișoară, probabil sub 18 ani (eu am 21), foarte relaxată; aș fi înțeles-o, căci înțeleg multe sub… greutatea cârjelor, dacă s-ar fi aflat într-un moment stresant, dificil pentru dânsa. Numai că dânsa m-a terfelit cu aceste vorbe, dar și cu o înjurătură, doar pentru că am îndrăznit să mă uit cum se drăgălea, teribil de indecent, cu un băiat, pe o bancă din parcul Gării".

Tânăra, pe nume Adela Naciad, ne-a mărturisit că nu este prima dată când i se vorbește astfel, "aproape că m-am imunizat la jigniri". Ceea ce a deranjat-o este că nimeni din cei aflați în preajma ei în acea zi, majoritatea persoane tinere și foarte tinere, nu doar că n-au intervenit, dar s-au distrat copios pe seama ei.

Invitație la decență!

"Noi, cei care suntem în fotolii rulante, ne gândim mereu la cei sănătoși, la cei ce se pot deplasa și se pot integra mai ușor în societate. Deseori, când stau în parc, văd tineri care nu iartă nici măcar băncile pe care stau, le zgârie, le rup, fără să se gândească că cineva a muncit pentru ele. Nu am cuvinte pentru cei care scuipă și se adresează vulgar pe stradă, și persoanelor sănătoase, și, mai ales, celor cu dizabilități".

Cidem Narcis Brăslașu, și ea o persoană cu handicap locomotor, ne-a mărturisit că nu vrea să pară nepoliticoasă, însă gândul că se apropie primăvara o cam ia cu frisoane. Deși adoră acest anotimp, ea, dar și membrii Asociației persoanelor cu dizabilități Carmen Silva, se gândesc cu groază că o să înceapă promenadele, iar spațiile verzi din parcuri, atâtea câte au mai rămas, panourile de informație și avertizare, leagănele, florile, vor cădea pradă apucăturilor unor indivizi. "Astă vară am fost la Bușteni, unde m-a impresionat curățenia orașului: nu murdărie sau hârtii pe jos, nu ambalaje, ci numai iarbă și flori, multe flori la ferestre și balcoane, de parcă eram într-o țară occidentală. Dragi prieteni, luați aceste rânduri drept o invitație la decență și respect pentru ceea ce ne înconjoară! Vă mulțumesc".

Am ajuns departe: bănci cu… antifurt!

Socrii Ioanei Dunea, din Constanța, locuiesc în Baia Mare. De la ei a aflat că autoritățile locale de aici intenționează să monteze în parcul central al acestui municipiu bănci cu "antifurt". "Eu folosesc un scaun cu rotile de câțiva ani, de când am avut un groaznic accident. Cel mai mult îmi place să-mi petrec timpul în parcuri, chiar dacă nu este vremea prea frumoasă. Când mă duc în vizită la socri este imposibil să nu mergem să ne plimbăm în Parcul Dacia, din centrul orașului. Pot să vă spun că mai multe bănci distruse, coșuri de gunoi rupte sau furate, locuri de joacă devastate ca în acest oraș, n-am văzut nici în Constanța. O dată, m-am luat de cineva care trăgea de un leagăn pentru copii, dar am fost lovită peste mâini și jignită, cu aluzii la handicapul meu.

Oamenii din Baia Mare vorbeau că o să fie puse niște bănci din metal, cu beton turnat, grele, ca să nu mai poată fi furate. Chiar dacă și la Constanța mulți oameni răi fură băncile pentru a face focul sau le distrug pentru că așa se simt ei bine, ideea cu băncile din beton mi se pare, totuși, că ne trimite înaintea erei noastre".

Ioana Dunea consideră că nu băncile antifurt, prinse în asfalt, sunt soluția pentru protejarea bunurilor din parcuri, ci supravegherea mai atentă a acestora și un regim foarte, foarte drastic de amenzi, care să nu ierte pe nimeni.