Puncte de vedere
Perspectiva angajării persoanelor cu dizabilități este sumbră!
249
Există lege privind angajarea persoanelor cu dizabilități, iar Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă stimulează încrederea lor prin oferirea unor stimulente financiare, respectiv un salariu minim timp de un an. Și, totuși, mulți angajatori sunt reticenți față de acest subiect.
Potrivit statisticilor, în prezent, în țara noastră trăiesc 400.000 de persoane cu handicap, dintre care doar 20.000 sunt considerate apte de muncă.
"Nici oamenii sănătoși nu-și găsesc de lucru, darămite cei cu probleme!"
"Este foarte frumos că, la început de toamnă, cineva s-a gândit să înceapă o campanie care să ajute la angajarea persoanelor cu diverse handicapuri, care ar fi capabile să presteze o muncă ușoară și utilă. Sincer, m-aș bucura dacă, fie și urmare acestei campanii, măcar 20 de persoane cu handicap vor fi angajate, însă mă îndoiesc că acești năpăstuiți ai soartei pot avea șanse mai mari decât oamenii sănătoși.
Eu, de exemplu, am 44 de ani, am terminat Facultatea de Chimie, însă am profesat numai doi ani ca profesoară în județul Constanța. Pentru că m-am căsătorit cu un timișorean, m-am mutat în Timișoara, unde am lucrat ca funcționar public. Din cauză că am avut probleme mari cu sănătatea singurului meu copil am fost nevoită să mă mut la Constanța, unde trăiesc părinții mei, de ajutorul cărora am nevoie.
Acum, copilul se simte mai bine și vreau să muncesc, mai ales că micuțul are nevoie de o dietă foarte specială. Mi-am depus la CV-uri, de nu le mai știu numărul, m-am prezentat onorabil la fiecare, însă au obținut postul persoane până în 35 de ani. Iar eu am rămas pe lista de așteptare.
Abia aștept ca și în România mentalitățile să se schimbe și să fie ca în America, de exemplu, unde femeile sunt susținute din toate punctele de vedere să muncească până la 65 de ani, fără să sufere de complexul vârstei. Pe când la noi, după 40 de ani, nu te mai angajează nimeni, pentru că angajatorii preferă oameni tineri!". (Victoria Ailenei, din Constanța)
"Să te ferească Dumnezeu să ai vreun handicap!"
"Am o soră care, din cauza unui tratament medical greșit, nu mai aude bine. Doctorii care au nenorocit-o sunt bine mersi, au vile și mașini luxoase și nu i-a acuzat nimeni de mal - praxis, pe când sora mea, din surdă nu era scoasă de șeful ei. A muncit ca vânzătoare, după care, din cauza problemelor, a cerut singură să facă alte munci în marele complex comercial în care era angajată. Însă, nici aici nu a fost tratată cu mai mult respect. Venea acasă plânsă și, de supărare, nici nu mai putea să mănânce. S-a îmbolnăvit de inimă, iar acum încercăm s-o pensionăm pe caz de boală.
Dați-mi voie să spun că în România, după mentalitățile care sunt acum, persoanele cu diferite deficiențe vor fi ocolite mult și bine de angajatori. Tare mult mi-aș dori să nu fie așa, însă realitatea este crudă, din păcate. Angajatorii ar trebui să se gândească la faptul că un ghinion ca al soră-mi, de exemplu, pot avea, la un moment dat, și ei, și altcineva drag.
În afara instanței de judecată, cui ne putem adresa noi pentru a reclama această situație?" (Olga Ț, din Constanța).
Legea sancționează discriminarea
Combaterea și sancționarea discriminării de toate formele din România, inclusiv pe bază de vârstă, etnie, naționalitate, religie, sex, orientare sexuală, statut HIV, statut social etc. revin Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Îndeosebi urmare amendamentului din 2006 la legea împotriva discriminării, această instituție a primit puteri sporite în interpretarea și aplicarea legii antidiscriminare.
Pentru ca situații de genul celor prezentate astăzi să nu treacă neobservate, nu ezitați să sesizați CNCD, la următoarea adresă: Piața Valter Mărăcineanu nr. 1-3. Sector 1. București. Email: [email protected]; tel./fax:, 021/312 65 78 - 021/312 65 79. 021/312 65 79 - 021/312 65 85.
Există lege privind angajarea persoanelor cu dizabilități, iar Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă stimulează încrederea lor prin oferirea unor stimulente financiare, respectiv un salariu minim timp de un an. Și, totuși, mulți angajatori sunt reticenți față de acest subiect.
Potrivit statisticilor, în prezent, în țara noastră trăiesc 400.000 de persoane cu handicap, dintre care doar 20.000 sunt considerate apte de muncă.
"Nici oamenii sănătoși nu-și găsesc de lucru, darămite cei cu probleme!"
"Este foarte frumos că, la început de toamnă, cineva s-a gândit să înceapă o campanie care să ajute la angajarea persoanelor cu diverse handicapuri, care ar fi capabile să presteze o muncă ușoară și utilă. Sincer, m-aș bucura dacă, fie și urmare acestei campanii, măcar 20 de persoane cu handicap vor fi angajate, însă mă îndoiesc că acești năpăstuiți ai soartei pot avea șanse mai mari decât oamenii sănătoși.
Eu, de exemplu, am 44 de ani, am terminat Facultatea de Chimie, însă am profesat numai doi ani ca profesoară în județul Constanța. Pentru că m-am căsătorit cu un timișorean, m-am mutat în Timișoara, unde am lucrat ca funcționar public. Din cauză că am avut probleme mari cu sănătatea singurului meu copil am fost nevoită să mă mut la Constanța, unde trăiesc părinții mei, de ajutorul cărora am nevoie.
Acum, copilul se simte mai bine și vreau să muncesc, mai ales că micuțul are nevoie de o dietă foarte specială. Mi-am depus la CV-uri, de nu le mai știu numărul, m-am prezentat onorabil la fiecare, însă au obținut postul persoane până în 35 de ani. Iar eu am rămas pe lista de așteptare.
Abia aștept ca și în România mentalitățile să se schimbe și să fie ca în America, de exemplu, unde femeile sunt susținute din toate punctele de vedere să muncească până la 65 de ani, fără să sufere de complexul vârstei. Pe când la noi, după 40 de ani, nu te mai angajează nimeni, pentru că angajatorii preferă oameni tineri!". (Victoria Ailenei, din Constanța)
"Să te ferească Dumnezeu să ai vreun handicap!"
"Am o soră care, din cauza unui tratament medical greșit, nu mai aude bine. Doctorii care au nenorocit-o sunt bine mersi, au vile și mașini luxoase și nu i-a acuzat nimeni de mal - praxis, pe când sora mea, din surdă nu era scoasă de șeful ei. A muncit ca vânzătoare, după care, din cauza problemelor, a cerut singură să facă alte munci în marele complex comercial în care era angajată. Însă, nici aici nu a fost tratată cu mai mult respect. Venea acasă plânsă și, de supărare, nici nu mai putea să mănânce. S-a îmbolnăvit de inimă, iar acum încercăm s-o pensionăm pe caz de boală.
Dați-mi voie să spun că în România, după mentalitățile care sunt acum, persoanele cu diferite deficiențe vor fi ocolite mult și bine de angajatori. Tare mult mi-aș dori să nu fie așa, însă realitatea este crudă, din păcate. Angajatorii ar trebui să se gândească la faptul că un ghinion ca al soră-mi, de exemplu, pot avea, la un moment dat, și ei, și altcineva drag.
În afara instanței de judecată, cui ne putem adresa noi pentru a reclama această situație?" (Olga Ț, din Constanța).
Legea sancționează discriminarea
Combaterea și sancționarea discriminării de toate formele din România, inclusiv pe bază de vârstă, etnie, naționalitate, religie, sex, orientare sexuală, statut HIV, statut social etc. revin Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Îndeosebi urmare amendamentului din 2006 la legea împotriva discriminării, această instituție a primit puteri sporite în interpretarea și aplicarea legii antidiscriminare.
Pentru ca situații de genul celor prezentate astăzi să nu treacă neobservate, nu ezitați să sesizați CNCD, la următoarea adresă: Piața Valter Mărăcineanu nr. 1-3. Sector 1. București. Email: [email protected]; tel./fax:, 021/312 65 78 - 021/312 65 79. 021/312 65 79 - 021/312 65 85.
Potrivit statisticilor, în prezent, în țara noastră trăiesc 400.000 de persoane cu handicap, dintre care doar 20.000 sunt considerate apte de muncă.
"Nici oamenii sănătoși nu-și găsesc de lucru, darămite cei cu probleme!"
"Este foarte frumos că, la început de toamnă, cineva s-a gândit să înceapă o campanie care să ajute la angajarea persoanelor cu diverse handicapuri, care ar fi capabile să presteze o muncă ușoară și utilă. Sincer, m-aș bucura dacă, fie și urmare acestei campanii, măcar 20 de persoane cu handicap vor fi angajate, însă mă îndoiesc că acești năpăstuiți ai soartei pot avea șanse mai mari decât oamenii sănătoși.
Eu, de exemplu, am 44 de ani, am terminat Facultatea de Chimie, însă am profesat numai doi ani ca profesoară în județul Constanța. Pentru că m-am căsătorit cu un timișorean, m-am mutat în Timișoara, unde am lucrat ca funcționar public. Din cauză că am avut probleme mari cu sănătatea singurului meu copil am fost nevoită să mă mut la Constanța, unde trăiesc părinții mei, de ajutorul cărora am nevoie.
Acum, copilul se simte mai bine și vreau să muncesc, mai ales că micuțul are nevoie de o dietă foarte specială. Mi-am depus la CV-uri, de nu le mai știu numărul, m-am prezentat onorabil la fiecare, însă au obținut postul persoane până în 35 de ani. Iar eu am rămas pe lista de așteptare.
Abia aștept ca și în România mentalitățile să se schimbe și să fie ca în America, de exemplu, unde femeile sunt susținute din toate punctele de vedere să muncească până la 65 de ani, fără să sufere de complexul vârstei. Pe când la noi, după 40 de ani, nu te mai angajează nimeni, pentru că angajatorii preferă oameni tineri!". (Victoria Ailenei, din Constanța)
"Să te ferească Dumnezeu să ai vreun handicap!"
"Am o soră care, din cauza unui tratament medical greșit, nu mai aude bine. Doctorii care au nenorocit-o sunt bine mersi, au vile și mașini luxoase și nu i-a acuzat nimeni de mal - praxis, pe când sora mea, din surdă nu era scoasă de șeful ei. A muncit ca vânzătoare, după care, din cauza problemelor, a cerut singură să facă alte munci în marele complex comercial în care era angajată. Însă, nici aici nu a fost tratată cu mai mult respect. Venea acasă plânsă și, de supărare, nici nu mai putea să mănânce. S-a îmbolnăvit de inimă, iar acum încercăm s-o pensionăm pe caz de boală.
Dați-mi voie să spun că în România, după mentalitățile care sunt acum, persoanele cu diferite deficiențe vor fi ocolite mult și bine de angajatori. Tare mult mi-aș dori să nu fie așa, însă realitatea este crudă, din păcate. Angajatorii ar trebui să se gândească la faptul că un ghinion ca al soră-mi, de exemplu, pot avea, la un moment dat, și ei, și altcineva drag.
În afara instanței de judecată, cui ne putem adresa noi pentru a reclama această situație?" (Olga Ț, din Constanța).
Legea sancționează discriminarea
Combaterea și sancționarea discriminării de toate formele din România, inclusiv pe bază de vârstă, etnie, naționalitate, religie, sex, orientare sexuală, statut HIV, statut social etc. revin Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Îndeosebi urmare amendamentului din 2006 la legea împotriva discriminării, această instituție a primit puteri sporite în interpretarea și aplicarea legii antidiscriminare.
Pentru ca situații de genul celor prezentate astăzi să nu treacă neobservate, nu ezitați să sesizați CNCD, la următoarea adresă: Piața Valter Mărăcineanu nr. 1-3. Sector 1. București. Email: [email protected]; tel./fax:, 021/312 65 78 - 021/312 65 79. 021/312 65 79 - 021/312 65 85.
Există lege privind angajarea persoanelor cu dizabilități, iar Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă stimulează încrederea lor prin oferirea unor stimulente financiare, respectiv un salariu minim timp de un an. Și, totuși, mulți angajatori sunt reticenți față de acest subiect.
Potrivit statisticilor, în prezent, în țara noastră trăiesc 400.000 de persoane cu handicap, dintre care doar 20.000 sunt considerate apte de muncă.
"Nici oamenii sănătoși nu-și găsesc de lucru, darămite cei cu probleme!"
"Este foarte frumos că, la început de toamnă, cineva s-a gândit să înceapă o campanie care să ajute la angajarea persoanelor cu diverse handicapuri, care ar fi capabile să presteze o muncă ușoară și utilă. Sincer, m-aș bucura dacă, fie și urmare acestei campanii, măcar 20 de persoane cu handicap vor fi angajate, însă mă îndoiesc că acești năpăstuiți ai soartei pot avea șanse mai mari decât oamenii sănătoși.
Eu, de exemplu, am 44 de ani, am terminat Facultatea de Chimie, însă am profesat numai doi ani ca profesoară în județul Constanța. Pentru că m-am căsătorit cu un timișorean, m-am mutat în Timișoara, unde am lucrat ca funcționar public. Din cauză că am avut probleme mari cu sănătatea singurului meu copil am fost nevoită să mă mut la Constanța, unde trăiesc părinții mei, de ajutorul cărora am nevoie.
Acum, copilul se simte mai bine și vreau să muncesc, mai ales că micuțul are nevoie de o dietă foarte specială. Mi-am depus la CV-uri, de nu le mai știu numărul, m-am prezentat onorabil la fiecare, însă au obținut postul persoane până în 35 de ani. Iar eu am rămas pe lista de așteptare.
Abia aștept ca și în România mentalitățile să se schimbe și să fie ca în America, de exemplu, unde femeile sunt susținute din toate punctele de vedere să muncească până la 65 de ani, fără să sufere de complexul vârstei. Pe când la noi, după 40 de ani, nu te mai angajează nimeni, pentru că angajatorii preferă oameni tineri!". (Victoria Ailenei, din Constanța)
"Să te ferească Dumnezeu să ai vreun handicap!"
"Am o soră care, din cauza unui tratament medical greșit, nu mai aude bine. Doctorii care au nenorocit-o sunt bine mersi, au vile și mașini luxoase și nu i-a acuzat nimeni de mal - praxis, pe când sora mea, din surdă nu era scoasă de șeful ei. A muncit ca vânzătoare, după care, din cauza problemelor, a cerut singură să facă alte munci în marele complex comercial în care era angajată. Însă, nici aici nu a fost tratată cu mai mult respect. Venea acasă plânsă și, de supărare, nici nu mai putea să mănânce. S-a îmbolnăvit de inimă, iar acum încercăm s-o pensionăm pe caz de boală.
Dați-mi voie să spun că în România, după mentalitățile care sunt acum, persoanele cu diferite deficiențe vor fi ocolite mult și bine de angajatori. Tare mult mi-aș dori să nu fie așa, însă realitatea este crudă, din păcate. Angajatorii ar trebui să se gândească la faptul că un ghinion ca al soră-mi, de exemplu, pot avea, la un moment dat, și ei, și altcineva drag.
În afara instanței de judecată, cui ne putem adresa noi pentru a reclama această situație?" (Olga Ț, din Constanța).
Legea sancționează discriminarea
Combaterea și sancționarea discriminării de toate formele din România, inclusiv pe bază de vârstă, etnie, naționalitate, religie, sex, orientare sexuală, statut HIV, statut social etc. revin Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Îndeosebi urmare amendamentului din 2006 la legea împotriva discriminării, această instituție a primit puteri sporite în interpretarea și aplicarea legii antidiscriminare.
Pentru ca situații de genul celor prezentate astăzi să nu treacă neobservate, nu ezitați să sesizați CNCD, la următoarea adresă: Piața Valter Mărăcineanu nr. 1-3. Sector 1. București. Email: [email protected]; tel./fax:, 021/312 65 78 - 021/312 65 79. 021/312 65 79 - 021/312 65 85.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!