Plânge când trebuie să meargă la școală

Specialiștii au ajuns la concluzia că stresul nu-i afectează doar pe adulții depășiți, la un moment dat, de o anume situație, ci și pe cei mici. Chiar și un copil de numai doi ani poate să treacă printr-o stare de anxietate dacă persoanele de care are nevoie să-l ajute să se simtă bine, în mod special părinții, nu îi sunt îndeajuns de aproape.

Pe măsură ce copilul crește, presiunile școlare și sociale îi induc, de asemenea, o stare de stres, iar părinții, dealtfel, cu bune intenții, adaugă, involuntar, stres suplimentar copiilor lor. De exemplu, părinții care au atins o poziție importantă pe scara profesională sau socială au pretenții ridicate de la copiii lor. În aceeași măsură, copiii cărora le lipsește o motivare din partea părinților pot sfârși prin a fi frustrați.

"Am o fetiță în clasa I, care plânge în hohote și face un scandal teribil, în fiecare dimineață, dar numai atunci când trebuie să plece la școală. Sâmbăta și duminica este foarte liniștită. Recunosc, întotdeauna a fost o alintată, iar eu și soțul i-am suportat orice moft fără să ne facem vreo problemă din asta. Știind că mereu a fost numai cum a vrut ea, zilele trecute ne-a pus în vedere că n-o să mai meargă niciodată la școală, că nu-i place deloc, ba din cauză că se plictisește, ba că o enervează colegii, dar în mod special pentru că învățătoarea nu-i așa frumoasă cum ar fi vrut ea și tot felul de alte tâmpenii, vă dați seama. Cum mi se pare foarte mică pentru ca să merg cu ea la psiholog, aș vrea să aflu ce-i de făcut cu ajutorul acestei rubrici a ziarului dumneavoastră. Vă mulțumesc mult și vă doresc numai bine". (Lăcrămioara G., din Constanța)

r r r

Psihologul Speranța Băcană precizează că fetița dumneavoastră se află într-o nouă perioadă a vieții, cea școlară, când este obligată să se adapteze unei etape care s-ar părea că nu îi este pe plac. Or, pentru un copil, și în astfel de cazuri, plânsul este modul de a atrage atenția adulților.

Nu este exclus ca un rol important în favorizarea acestei atitudini să-l aibă și capriciile pe care i le suportați dintotdeauna, și cu atât mai mult de când a început școala. Este, indiscutabil, o etapă grea, poate cea mai grea, când copilul trebuie să se adapteze rapid, să învețe repede lucruri nu întotdeauna ușor de reținut.

Atenție la relațiile cu colegii!

Dacă veți avea suficient tact, dar și răbdare, specialista vă garantează că veți reuși să o ajutați pe fetiță să-și perfecteze aceste abilități, făcând zilnic exerciții de citire și scriere, alături de temele ei școlare. Atenție, însă, dacă nu cumva plânsul copilului ascunde relații conflictuale cu un coleg de clasă!

Dacă se întâmplă asta, atunci trebuie să analizați mai atent și, împreună cu învățătoarea, să insistați asupra acestui capitol, știut fiind că la această vârstă copiii sunt destul de dependenți de ceilalți, de influențați și chiar dominați de unii colegi. În cazul acesta, nu este vorba despre o tulburare de adaptare școlară, întrucât nu s-a încheiat primul an de școlaritate, ci doar de un start mai dificil.

Când trebuie dus copilul la psiholog?

Cât mai devreme - este părerea Speranței Băcană, care subliniază că psihologul trebuie perceput ca un partener, atât al copilului, cât și al familiei acestuia, o persoană obișnuită să-și controleze emoțiile, altfel decât cei mai mulți dintre noi, iar o întâlnire inițială cu un astfel de specialist nu poate fi decât benefică copilului, începând chiar cu vârsta de trei ani.