După patru ani de așteptare și speranțe
Primăria i-a expediat un răspuns - șablon
603
Legea nr. 15/2003 dă posibilitatea tinerilor cu vârste între 18 și 35 de ani, care nu au avut și nici nu dețin o locuință sau un teren destinat construirii unei locuințe proprietate personală, să primească, la cerere, un teren, în folosință gratuită, în limita suprafețelor disponibile, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului sau municipiului în care este situat terenul.
Considerându-se îndreptățită de această lege, M. Cazacu, o tânără de 29 de ani, din Constanța, strada Progresului nr. 4, a depus la primărie o cerere (înregistrată
cu nr. 93701/23 iulie 2003, la Direcția Patrimoniu). După patru ani de iluzii, la 24 iulie a.c., a găsit în cutia poștală răspunsul mult așteptat, care, în loc s-o bucure, i-a creat o mare dezamăgire: "Referitor la adresa dumneavoastră înregistrată
sub nr. 93701/23.07.2003, în ca-drul Primăriei Municipiului Constanța, prin care solicitați atribuirea în folosință a unei suprafețe de teren, conform Legii nr. 15/2003, vă comunicăm următoarele: «Având în vedere faptul că mai sunt în curs de rezolvare foarte multe notificări depuse conform Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, este foarte dificil de identificat terenuri disponibile care pot fi atribuite.
S-au identificat o serie de terenuri care pot face obiectul acordării măsurilor reparatorii conform Legii nr. 247/2005, însă insuficiente ca suprafață. După aplicarea Legii nr. 247/2005, suprafețele de teren rămase vor fi propuse pentru atribuirea conform prevederilor Legii nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală».
"Trebuia să mi se spună în 2003 că n-am nici o șansă!"
"Am 29 de ani și lucrez ca funcționară, cu un salariu modest. Când am aflat că s-a dat o lege care permite ca tinerii să poată primi un teren pentru construirea unei locuințe, mi-am zis că s-a terminat cu necazurile. Așa că am depus o cerere la primărie. Atunci mi s-a spus să aștept răspunsul acasă. Când tot auzeam că alți tineri primesc teren mă bucuram sincer, sperând că îmi va veni și mie rândul. De felul meu sunt disciplinată, am așteptat, cuminte și încrezătoare, să primesc un răspuns acasă. Minunea s-a întâmplat abia la 24 iulie a.c., când am primit un răspuns, absolut formal, de la Direcția de Patrimoniu a Primăriei. Sunt șocată și de faptul că acest răspuns a fost redactat la data de 17.10.2006, după cum reiese din adresă. Aș fi trecut peste acest episod caragialesc, dacă răspun-sul nu ar fi fost dat în dorul lelii. Oare, pentru un răspuns de formă, era nevoie să aștept patru ani? Trebuia să mi se spună cinstit că n-am nici o șansă, nu să fiu lăsată să-mi fac iluzii atâta amar de vreme! Vă mulțumesc din inimă pentru că mi-ați permis să-mi exprim doleanța și sper ca aceste aspecte să nu fie trecute sub tăcere".
Dragi cititori, vi s-a întâmplat să adresați o petiție primăriei sau altei instituții publice și să primiți un răspuns formal, dat în dorul lelii? Credeți că în astfel de situații este vorba de nepăsare, rea voință sau sfidare a cetățeanului?
Așteptăm opiniile dumneavoastră, în ideea că "Vox populi" va stimula autoritățile statului să înlocuiască anormalul cu normalul și să nu mai apeleze la tot felul de surogate.
Legea nr. 15/2003 dă posibilitatea tinerilor cu vârste între 18 și 35 de ani, care nu au avut și nici nu dețin o locuință sau un teren destinat construirii unei locuințe proprietate personală, să primească, la cerere, un teren, în folosință gratuită, în limita suprafețelor disponibile, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului sau municipiului în care este situat terenul.
Considerându-se îndreptățită de această lege, M. Cazacu, o tânără de 29 de ani, din Constanța, strada Progresului nr. 4, a depus la primărie o cerere (înregistrată
cu nr. 93701/23 iulie 2003, la Direcția Patrimoniu). După patru ani de iluzii, la 24 iulie a.c., a găsit în cutia poștală răspunsul mult așteptat, care, în loc s-o bucure, i-a creat o mare dezamăgire: "Referitor la adresa dumneavoastră înregistrată
sub nr. 93701/23.07.2003, în ca-drul Primăriei Municipiului Constanța, prin care solicitați atribuirea în folosință a unei suprafețe de teren, conform Legii nr. 15/2003, vă comunicăm următoarele: «Având în vedere faptul că mai sunt în curs de rezolvare foarte multe notificări depuse conform Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, este foarte dificil de identificat terenuri disponibile care pot fi atribuite.
S-au identificat o serie de terenuri care pot face obiectul acordării măsurilor reparatorii conform Legii nr. 247/2005, însă insuficiente ca suprafață. După aplicarea Legii nr. 247/2005, suprafețele de teren rămase vor fi propuse pentru atribuirea conform prevederilor Legii nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală».
"Trebuia să mi se spună în 2003 că n-am nici o șansă!"
"Am 29 de ani și lucrez ca funcționară, cu un salariu modest. Când am aflat că s-a dat o lege care permite ca tinerii să poată primi un teren pentru construirea unei locuințe, mi-am zis că s-a terminat cu necazurile. Așa că am depus o cerere la primărie. Atunci mi s-a spus să aștept răspunsul acasă. Când tot auzeam că alți tineri primesc teren mă bucuram sincer, sperând că îmi va veni și mie rândul. De felul meu sunt disciplinată, am așteptat, cuminte și încrezătoare, să primesc un răspuns acasă. Minunea s-a întâmplat abia la 24 iulie a.c., când am primit un răspuns, absolut formal, de la Direcția de Patrimoniu a Primăriei. Sunt șocată și de faptul că acest răspuns a fost redactat la data de 17.10.2006, după cum reiese din adresă. Aș fi trecut peste acest episod caragialesc, dacă răspun-sul nu ar fi fost dat în dorul lelii. Oare, pentru un răspuns de formă, era nevoie să aștept patru ani? Trebuia să mi se spună cinstit că n-am nici o șansă, nu să fiu lăsată să-mi fac iluzii atâta amar de vreme! Vă mulțumesc din inimă pentru că mi-ați permis să-mi exprim doleanța și sper ca aceste aspecte să nu fie trecute sub tăcere".
Dragi cititori, vi s-a întâmplat să adresați o petiție primăriei sau altei instituții publice și să primiți un răspuns formal, dat în dorul lelii? Credeți că în astfel de situații este vorba de nepăsare, rea voință sau sfidare a cetățeanului?
Așteptăm opiniile dumneavoastră, în ideea că "Vox populi" va stimula autoritățile statului să înlocuiască anormalul cu normalul și să nu mai apeleze la tot felul de surogate.
Considerându-se îndreptățită de această lege, M. Cazacu, o tânără de 29 de ani, din Constanța, strada Progresului nr. 4, a depus la primărie o cerere (înregistrată
cu nr. 93701/23 iulie 2003, la Direcția Patrimoniu). După patru ani de iluzii, la 24 iulie a.c., a găsit în cutia poștală răspunsul mult așteptat, care, în loc s-o bucure, i-a creat o mare dezamăgire: "Referitor la adresa dumneavoastră înregistrată
sub nr. 93701/23.07.2003, în ca-drul Primăriei Municipiului Constanța, prin care solicitați atribuirea în folosință a unei suprafețe de teren, conform Legii nr. 15/2003, vă comunicăm următoarele: «Având în vedere faptul că mai sunt în curs de rezolvare foarte multe notificări depuse conform Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, este foarte dificil de identificat terenuri disponibile care pot fi atribuite.
S-au identificat o serie de terenuri care pot face obiectul acordării măsurilor reparatorii conform Legii nr. 247/2005, însă insuficiente ca suprafață. După aplicarea Legii nr. 247/2005, suprafețele de teren rămase vor fi propuse pentru atribuirea conform prevederilor Legii nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală».
"Trebuia să mi se spună în 2003 că n-am nici o șansă!"
"Am 29 de ani și lucrez ca funcționară, cu un salariu modest. Când am aflat că s-a dat o lege care permite ca tinerii să poată primi un teren pentru construirea unei locuințe, mi-am zis că s-a terminat cu necazurile. Așa că am depus o cerere la primărie. Atunci mi s-a spus să aștept răspunsul acasă. Când tot auzeam că alți tineri primesc teren mă bucuram sincer, sperând că îmi va veni și mie rândul. De felul meu sunt disciplinată, am așteptat, cuminte și încrezătoare, să primesc un răspuns acasă. Minunea s-a întâmplat abia la 24 iulie a.c., când am primit un răspuns, absolut formal, de la Direcția de Patrimoniu a Primăriei. Sunt șocată și de faptul că acest răspuns a fost redactat la data de 17.10.2006, după cum reiese din adresă. Aș fi trecut peste acest episod caragialesc, dacă răspun-sul nu ar fi fost dat în dorul lelii. Oare, pentru un răspuns de formă, era nevoie să aștept patru ani? Trebuia să mi se spună cinstit că n-am nici o șansă, nu să fiu lăsată să-mi fac iluzii atâta amar de vreme! Vă mulțumesc din inimă pentru că mi-ați permis să-mi exprim doleanța și sper ca aceste aspecte să nu fie trecute sub tăcere".
Dragi cititori, vi s-a întâmplat să adresați o petiție primăriei sau altei instituții publice și să primiți un răspuns formal, dat în dorul lelii? Credeți că în astfel de situații este vorba de nepăsare, rea voință sau sfidare a cetățeanului?
Așteptăm opiniile dumneavoastră, în ideea că "Vox populi" va stimula autoritățile statului să înlocuiască anormalul cu normalul și să nu mai apeleze la tot felul de surogate.
Legea nr. 15/2003 dă posibilitatea tinerilor cu vârste între 18 și 35 de ani, care nu au avut și nici nu dețin o locuință sau un teren destinat construirii unei locuințe proprietate personală, să primească, la cerere, un teren, în folosință gratuită, în limita suprafețelor disponibile, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului sau municipiului în care este situat terenul.
Considerându-se îndreptățită de această lege, M. Cazacu, o tânără de 29 de ani, din Constanța, strada Progresului nr. 4, a depus la primărie o cerere (înregistrată
cu nr. 93701/23 iulie 2003, la Direcția Patrimoniu). După patru ani de iluzii, la 24 iulie a.c., a găsit în cutia poștală răspunsul mult așteptat, care, în loc s-o bucure, i-a creat o mare dezamăgire: "Referitor la adresa dumneavoastră înregistrată
sub nr. 93701/23.07.2003, în ca-drul Primăriei Municipiului Constanța, prin care solicitați atribuirea în folosință a unei suprafețe de teren, conform Legii nr. 15/2003, vă comunicăm următoarele: «Având în vedere faptul că mai sunt în curs de rezolvare foarte multe notificări depuse conform Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, este foarte dificil de identificat terenuri disponibile care pot fi atribuite.
S-au identificat o serie de terenuri care pot face obiectul acordării măsurilor reparatorii conform Legii nr. 247/2005, însă insuficiente ca suprafață. După aplicarea Legii nr. 247/2005, suprafețele de teren rămase vor fi propuse pentru atribuirea conform prevederilor Legii nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală».
"Trebuia să mi se spună în 2003 că n-am nici o șansă!"
"Am 29 de ani și lucrez ca funcționară, cu un salariu modest. Când am aflat că s-a dat o lege care permite ca tinerii să poată primi un teren pentru construirea unei locuințe, mi-am zis că s-a terminat cu necazurile. Așa că am depus o cerere la primărie. Atunci mi s-a spus să aștept răspunsul acasă. Când tot auzeam că alți tineri primesc teren mă bucuram sincer, sperând că îmi va veni și mie rândul. De felul meu sunt disciplinată, am așteptat, cuminte și încrezătoare, să primesc un răspuns acasă. Minunea s-a întâmplat abia la 24 iulie a.c., când am primit un răspuns, absolut formal, de la Direcția de Patrimoniu a Primăriei. Sunt șocată și de faptul că acest răspuns a fost redactat la data de 17.10.2006, după cum reiese din adresă. Aș fi trecut peste acest episod caragialesc, dacă răspun-sul nu ar fi fost dat în dorul lelii. Oare, pentru un răspuns de formă, era nevoie să aștept patru ani? Trebuia să mi se spună cinstit că n-am nici o șansă, nu să fiu lăsată să-mi fac iluzii atâta amar de vreme! Vă mulțumesc din inimă pentru că mi-ați permis să-mi exprim doleanța și sper ca aceste aspecte să nu fie trecute sub tăcere".
Dragi cititori, vi s-a întâmplat să adresați o petiție primăriei sau altei instituții publice și să primiți un răspuns formal, dat în dorul lelii? Credeți că în astfel de situații este vorba de nepăsare, rea voință sau sfidare a cetățeanului?
Așteptăm opiniile dumneavoastră, în ideea că "Vox populi" va stimula autoritățile statului să înlocuiască anormalul cu normalul și să nu mai apeleze la tot felul de surogate.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!