Respectul care s-a pierdut pe drum…

S-a bucurat că în 1989 am câștigat libertatea de opinie, însă cu timpul, Ana Petria (38 ani) și-a dat seama cât de ușor putem deveni prizonierii lipsei de respect, realitate care o supără enorm și din ce în ce mai mult. Totul, pentru că mulți au înțeles dreptul de a avea o opinie despre orice ca pe dreptul de a desconsidera orice și pe oricine, că doar e democrație și am spus adio cenzurii: "Chiar dacă există multă presă de scandal și de categorii deocheate, părerea mea e că ziarul Cuget Liber a reușit sau, mai degrabă, a vrut să fie decent. Presupun că a făcut-o din respect față de cititorii săi și vă felicit pentru asta! Poate că acum e criză și ne e greu tuturor, uităm de respect și ne coborâm mult ca să ne menținem deasupra greută-ților". Chiar și în această conjunc-tură, nimic nu ne dă dreptul să spur-căm la drumul mare. Nimeni nu spune că trebuie să fii de acord cu orice, să-ți placă orice, dar indiscutabil în orice situație trebuie să arăți un minim respect față de alții.

"Concret, vreau să mă refer la ceea ce mi s-a întâmplat zilele trecute, într-un hipermarket con-stănțean: după ce mi-am pus în coș cumpărăturile, mă îndreptam spre casă. Era după-amiază, magazinul plin de lume agitată devenise neîncăpător, cărucioarele erau aproape unu-n altul. Din cauza asta, am intrat cu căruciorul în cineva cu destulă forță, pentru că găsisem un culoar liber. Persoana era, culmea, o doamnă elegantă, părea mai tânără decât mine, care m-a înjurat urât de tot. Mi-am cerut scuze, dar în loc să mi le accepte, a intrat și ea în mine cu căruciorul ei arhiplin, ca să simt pe pielea mea ce a simțit și ea! Să știți că nimeni n-a comentat nimic!!".

De la acest episod, mă tot întreb dacă nu cumva, pe termen lung, respectul de sine și respectul pentru celălalt nu se vor pierde iremediabil pe drum?