Șefii incompetenți și ipocriți "m-au băgat în depresie"

Sunt din ce în ce mai multe situațiile în care sistemul de urcare în ierarhia profesională este viciat, în primul rând, de mecanismul pilelor și al relațiilor. Studiile arată că acest lucru permite ca incompetența, tradusă prin lipsă de profesionalism, incultură, lipsă de caracter, să nu fie un defect, ci principale... calitate pentru a ocupa un post de conducere.

"Am stat mult și m-am gândit dacă e cazul să mă expun cu situația pe care vreau s-o prezint public, din cauză că mă gândesc la riscuri. Însă cu promisiunea dumneavoastră că puteți să-mi asigurați anonimatul vreau să vă povestesc ceea ce mă macină de aproape doi ani de zile.
Eu am terminat o facultate cu profil economic, am și master, vechimea în muncă este de aproape zece ani și lucrez la o firmă destul de importantă. Nu este ea chiar de top, dar de succes nu duce lipsă. Colectivul are o medie de vârstă de 42 de ani și eu îl consider destul de tânăr și în același timp matur. Până acum doi ani de zile, directorul nostru a mers pe ideea că, la cât suntem noi de pregătiți, nu avem nevoie de alți șefi în afara lui și a directorului adjunct. Poate că și din cauza asta colectivul a fost extrem de unit și devotat firmei. Aș fi ipocrită dacă v-aș spune că salariile nu au fost pe măsura efortului nostru! Chiar dacă nu a fost inflație de șefi la noi, atunci când un salariat s-a remarcat prin ceva a fost premiat și toți ceilalți l-au felicitat fără invidie și s-au ambiționat mai tare.
Problemele au apărut după ce directorul nostru general a plecat din țară, la singurul lui copil care este stabilit în Canada. Ne-am trezit cu un alt șef adus de patron, care a venit cu alte trei persoane apropiate lui, cărora le-a făcut loc în schemă pe posturi de șefi. Din cauza asta, și directorul adjunct și-a cerut transferul. Ceea ce ne-a deranjat pe mine și pe ceilalți colegi este că acești șefi, niște incompetenți de-a dreptul, ca să nu zic altfel, ne-au dat complet peste cap cu pretențiile lor fără legătură cu realitatea firmei. Ei vin la ședințe - din ce în ce mai dese - cu cărți de management sub braț, ne citesc de acolo tot felul de paragrafe pe care e clar că nu le înțeleg și ne cer lucruri hilare, sunt ipocriți și duri fără să fie cazul. Din cauza asta, atât eu, cât și ceilalți colegi suntem demotivați, nu putem să ne repliem și am considerat că o discuție cu patronul ar putea rezolva problema.
Patronul ne-a ascultat cu atenție, a spus că-i schimbă, că nici lui nu-i plac noii șefi, dar n-a făcut nimic și a trecut aproape anul de când îi suportăm. Vreo trei colegi au apucat să plece în altă parte, dar pe criza asta, de când încerc, eu una nu mi-am găsit nimic convenabil, iar demisia este exclusă. Am căzut într-o depre-sie care mi-a luat tot cheful de viață. Mama îmi spune să-mi văd de treaba mea și să nu mai pun totul la suflet, eu mă străduiesc, dar, nu reușesc. Tragedia Mădălinei Manole, vă spun sincer, m-a determinat să vă spun toate aceste lucruri. Mă gândesc, că orice semn depresiv trebuie luat în seamă. Aș fi vrut să merg la un psiholog, dar orice consult este înregistrat, probabil există și o bază de date în acest sens, și mi-e teamă pentru viitorul meu profesional. De aceea îmi permit să vă cer un pic de sprijin, dar în același timp vreau să trag un semnal de alarmă asupra dezastrului pe care-l lasă în jurul lor șefii incompetenți care au ghinionul să aibă subalterni mai pregătiți decât ei. Vă mulțumesc din suflet și sper ca scopul meu să fi fost atins!".

Într-adevăr, fiind vorba și despre o firmă privată, având în vedere și contextul economic actual, psihologul Elena Pandrea apreciază că situația este delicată, în același timp fiind de părere că soluții pentru depășirea momentului există.
Așadar, pentru a face față frustrărilor de tot felul la locul de muncă, specialista recomandă persoanelor aflate în astfel de situații – care, după informațiile pe care le deține, nu sunt deloc puține -, să țină seama de metodele prin care pot să pună ele însele corect problemele în ecuație.
Primul pas ar fi ca angajații să pornească de la niște premise corecte și să accepte că nu stă în puterea lor să-i schimbe pe alții, cu atât mai puțini pe șefi. În schimb, puterea de a se schimba pe ei înșiși stă numai și numai în mâinile lor. De asemenea, se impune mai mult decât oricând autocontrolul. Deci, întrucât varianta demisiei este exclusă, specialista consideră că o atitudine a subalternilor care să atragă criticile șefilor incompetenți nu va face decât să agraveze și mai mult lucrurile: "Pentru cititoarea dumneavoastră și colegii ei trebuie să fie foarte clar că acțiunile și comportamentul șefilor reprezintă problema lor, pe când contracararea propriului disconfort psihic trebuie gestionată personal. Mai mult, n-ar fi rău ca ei să analizeze mai bine vechea zicală românească, potrivit căreia ".
Ca soluții concrete, psihologul recomandă implicarea responsabilă a angajaților nemulțumiți în problemele firmei și, în continuare, rezolvarea la fel de profesionistă a sarcinilor de serviciu. Mai mult, dacă situația nu poate fi depășită prin schimbarea jobului sau a șefilor, printr-o comunicare corectă cu cei vizați, gestionarea nervozității la locul de muncă rămâne prioritară.
Referitor la șefii incompetenți, dacă ei sunt cu adevărat așa, este imposibil ca în cele din urmă lipsa lor de profesionalism să nu-i discredi-teze măcar în ochii superiorilor lor.