Ținta perfecționistului: mereu mai bine, mereu mai mult, nici un eșec!

Că perfecționismul se plătește, iar cea mai neînsemnată imperfecțiune capătă valoarea unui eșec, a vrut să atragă atenția și cititoarea noastră, Magda Ionescu, din Ovidiu a cărei fiică adoptivă, în vârstă de 33 de ani, aproape că s-a izolat, atât de familie, de iubit, de colegii de serviciu, cât și de cei mai buni prieteni, pe care "nu-i poate tolera din cauză că îi crede plini de defecte și, ce e mai rău din punctul ei de vedere, ne impută că nici nu vrem să ne schimbăm. Noi am înfiat-o când avea 11 ani, deci știe din ce mediu a venit și în ce familie a intrat. Cu toate astea, este nerecunoscătoare pentru tot ce i-am oferit, numai noi știm cu ce sacrificii, și ne reproșează că nu-i asigurăm toate condițiile pentru ca ea să fie cea mai și cea mai dintre toți.

Cât a fost studentă, nu i-a lipsit nici un curs și niciodată n-a împrumutat vreo carte de la cineva, din cauză că ea a vrut să aibă lucrurile ei la orice oră, să le studieze cum numai ea știe.

De când a început să muncească, îi acuză pe toți colegii de superficialitate, chiar prostie și nici despre șefi nu vorbește prea frumos. Iar dacă se întâmplă ca și ea să greșească, pur și simplu se îmbolnăvește. Totuși, la corectitudine nu cred că o întrece cineva.

Ce face ea la serviciu mă interesează mai puțin, problema este că și acasă e plină de tot felul de ambiții și pretenții, nu ne acceptă nici măcar nouă, părinților, limitele și ar fi în stare să ne trimită acum la facultate, numai ca să n-o facem de râs când ieșim în lume.

Dacă se poate, aș vrea să știu și eu de ce domnișoara mea perfecționistă crede că se poate trăi normal numai dacă ești deasupra tuturor și nu acceptă ideea că nici noi nu suntem veniți cu pluta. Multă sănătate vă doresc și vă mulțumesc anticipat".

Specialiștii consideră că perfecționistul nu-i tolerează pe ceilalți din cauză că i-ar dori pe toți cei cu care vine în contact la fel de exigenți ca și el. Pentru a nu cădea în această plasă, psihologul Speranța Băcană atrage atenția că studiile efectuate pe această temă au ajuns la concluzia că a renunța la perfecționism nu înseamnă, nici pe departe, a renunța la propriile exigențe sau a abandona ambițiile și năzuințele, ci doar a învăța să cultivăm realismul, bunăvoința, acceptarea punctelor slabe și a lipsurilor.

Perfecționiștii - ambițioși și orgolioși!

De regulă, perfecționismul caracterizează persoanele foarte ambițioase și orgolioase, conștiincioase și corecte. Specialista atrage atenția că perfecționismul poate fi, totuși, util în multe direcții ale vieții, dar nu și atunci când este vorba despre oameni obișnuiți. "Este adevărat că perfecțiunea există, dar ea nu se aplică decât excepțional relațiilor interumane, oamenii fiind, până la moarte, supuși erorii. Fiica doamnei poate fi un excelent profesionist în domeniul său de activitate, numai că trebuie să aibă în vedere că perfecțiunea este apanajul zeilor sau al persoanelor care nu acceptă slăbiciunile semenilor, nu la fel de "perfecți". La cei 33 de ani ai săi, va mai întâlni multe situații de viață… imperfecte, iar constatarea lor nu trebuie să o mai afecteze în plan personal. Trebuie să discearnă de ce anumite lucruri o afectează atât de mult, încât să aibă sentimentul că nu le poate depăși" - conchide psihologul, care ne va explica, în ziarul de mâine, că renunțarea la perfecționism se poate învăța, dacă se dorește acest lucru.