Vrea să-și pună bunurile... la adăpost înainte de a părăsi domiciliul conjugal

Întrucât căsătoria este o comuniune complexă între soți, în raporturile personale dintre ei se aplică principiul egalității depline. Mai mult, legea nu a stabilit decât o parte din aceste raporturi ca relații juridice, tocmai pentru că multe dintre ele sunt guvernate de regulile etice și morale.

Pornind de la această realitate, multe cupluri decid să-și rezolve neînțelegerile chiar ei înșiși, acceptând ca numai în cazuri excepționale să ceară intervenția instanțelor judecătorești sau a altor instituții ale statului.
"Am citit în ziarul dumneavoastră un articol în legătură cu partajul și m-am gândit că mă puteți ajuta și pe mine să ies din situația foarte dificilă în care sunt de când relația cu soția mea a luat-o rău de tot pe arătură. Numai că eu nu vreau un partaj prin instanță.
Mai întâi vreau să vă spun că sunt căsătorit de unsprezece ani și am un băiețel de șase ani cu soția mea. În toată perioada asta am cumpărat multe lucruri împreună, printre care un apartament cu trei camere cumpărat din banii de la nuntă. De asemenea, am făcut un credit la bancă din care am cumpărat o mașină, iar împrumutul l-am garantat cu apartamentul, dar nu e achitat total. Și lista bunurilor ar putea continua.
Vreau să vă mai spun că soția mea nu a lucrat trei ani după nașterea copilului, dar după aceea s-a angajat și a avut un salariu cel puțin cu un sfert mai mic decât al meu. Nu pot să fiu ipocrit și să-mi acuz soția că nu este o bună gospodină și o mamă foarte bună, care nu s-a ocupat de casă așa cum trebuie, pentru că aș minți. Dar asta e o altă poveste, care nu are nicio legătură cu relația noastră, care nu mai merge, cel puțin deocamdată. De dragul băiețelului nu vreau să deschid divorțul. Mă gândesc că dacă ne separăm o perioadă, soția mea o să se schimbe și o să fie ca înainte, când ne înțelegeam foarte bine.
Totuși, m-am gândit să mă retrag la părinții mei, nu știu pentru cât timp, dar vreau să știu cum să procedez ca să-mi pun la adăpost parte din bunurile pe care le avem până în prezent, dar fără să plătesc mulți bani. Nu vreau să stau cu teama că soția mea o să le înstrăineze sau mai știu eu ce se poate întâmpla în lipsa mea de acasă" – Alexandru G., 38 ani, din Constanța.
v v v
Consilierul juridic Carmen Gigică este de părere că, având în vedere situația delicată în care vă aflați, cel mai bine ar fi să vă înțelegeți cu soția în sensul împărțirii bunurilor comune, încheind o convenție în acest sens, pe care s-o semnați amândoi.
Numai dacă ea nu va fi de acord va trebui să recurgeți la instanță pentru realizarea unui partaj judiciar, adică stabilit de judecător, lucru pe care am înțeles că nu îl agreați, cel puțin deocamdată.
Dacă, totuși, se va ajunge aici, atunci toate bunurile comune acumulate în perioada căsătoriei se vor împărți de instanță. Pentru asta, va fi nevoie și de o expertiză, pe care o veți plăti dumneavoastră, ca reclamant, astfel încât dacă valoarea bunurilor stabilită prin expertiză este mai mare decât cea pe care ați evaluat-o dumneavoastră, atunci ea va fi determinantă și luată în calcul de judecător.
De asemenea, potrivit Codului familiei, bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei sunt bunuri devălmașe, chiar dacă în actul de dobândire figurează numai unul dintre soți sau dacă bunul a fost dobândit în perioada despărții în fapt.

Partajul judiciar costă
Având în vedere că nu sunteți dispus să cheltuiți bani pentru acest demers, sfatul specialistului este să nu recurgeți la partajul judiciar, întrucât este o acțiune care se taxează la valoarea bunurilor, deci veți avea de suportat cheltuieli considerabile privind taxele judiciare de timbru stabilite de instanță.
Referitor la salariul soției, chiar dacă ea a avut un venit mai mic, în instanță se va lua în calcul și munca în gospodărie și cea pentru creșterea și educarea copilului, despre care chiar dumneavoastră recunoașteți că a fost efectuată în termeni laudativi. Oricum, legea vă permite să dovediți situațiile pe care le doriți clarificate cu ajutorul martorilor.