Administrație la mișto

Profitând de curentul de opinie creat de hărțuitul Mazăre, întreaga noastră administrație locală a căpătat o alergie la orice fel de control, ba, mai mult, la orice fel de întrebare care nu ridică mingea la plasă sau nu face parte dintre acelea la care sunt ei, funcționarii și aleșii noștri, dornici să răspundă.

Cum își permite prefectul să pună sub semnul întrebării vreo hotărâre, cum este bombardat cu răspunsuri sub formă de pamflet, fără minima seriozitate și acuratețe impuse de stilul administrativ, de fapt, niște prelungiri mai modeste ale celebrelor "proasta de ministresă" și "procurorii pot să mă pupe-n…"

Îndată ce "ne permitem" să punem vreo întrebare în conferință de presă, suntem puși la punct de personaje indignate. La cererile de informații publice, prin care vrem să ne lămurim cum au fost cheltuiți banii contribuabililor, angajați în diverse proiecte, mai mult sau mai puțin reușite, suntem acuzați de mercantilitate, iar funcționari incompetenți ne servesc răspunsuri în dorul lelii, care nu au nicio legătură cu cifrele.

Dacă ne preocupă ce aer respirăm, cum este protejată natura sau de ce conducătorii urbei fac investiții în domenii care nu ne interesează și neglijează total zonele noastre de interes, suntem de rea credință sau plătiți să căutăm nod în papură sau "avem ceva cu Mazăre", doar toată lumea are ceva cu Mazăre, nefericitul de el… Prin extensie, toată lumea are ceva cu întreg clanul și întreg partidul lui Mazăre.

De fapt, strategia administrației locale de a țipa cu șapte guri că este hărțuită i-a asigurat un confort neștirbit. Are toate răspunsurile, dar le dă doar pe cele care o avantajează și sunt din ce în ce mai puțini aceia care "își permit" să pună întrebări.

Profitând de curentul de opinie creat de hărțuitul Mazăre, întreaga noastră administrație locală a căpătat o alergie la orice fel de control, ba, mai mult, la orice fel de întrebare care nu ridică mingea la plasă sau nu face parte dintre acelea la care sunt ei, funcționarii și aleșii noștri, dornici să răspundă.

Cum își permite prefectul să pună sub semnul întrebării vreo hotărâre, cum este bombardat cu răspunsuri sub formă de pamflet, fără minima seriozitate și acuratețe impuse de stilul administrativ, de fapt, niște prelungiri mai modeste ale celebrelor "proasta de ministresă" și "procurorii pot să mă pupe-n…"

Îndată ce "ne permitem" să punem vreo întrebare în conferință de presă, suntem puși la punct de personaje indignate. La cererile de informații publice, prin care vrem să ne lămurim cum au fost cheltuiți banii contribuabililor, angajați în diverse proiecte, mai mult sau mai puțin reușite, suntem acuzați de mercantilitate, iar funcționari incompetenți ne servesc răspunsuri în dorul lelii, care nu au nicio legătură cu cifrele.

Dacă ne preocupă ce aer respirăm, cum este protejată natura sau de ce conducătorii urbei fac investiții în domenii care nu ne interesează și neglijează total zonele noastre de interes, suntem de rea credință sau plătiți să căutăm nod în papură sau "avem ceva cu Mazăre", doar toată lumea are ceva cu Mazăre, nefericitul de el… Prin extensie, toată lumea are ceva cu întreg clanul și întreg partidul lui Mazăre.

De fapt, strategia administrației locale de a țipa cu șapte guri că este hărțuită i-a asigurat un confort neștirbit. Are toate răspunsurile, dar le dă doar pe cele care o avantajează și sunt din ce în ce mai puțini aceia care "își permit" să pună întrebări.