Anularea semnelor

E foarte interesant de constatat cum percep jurnaliștii aflați de o parte sau alta a baricadei politice din România negocierile aflate în curs între PD-L și PSD. Mă refer la presă pentru că, în aceste zile, suntem dependenți de tot felul de relatări și analize făcute pe diverse posturi de televiziune
Îmi este clar că mulți jurnaliști, aflați sub contract cu un anumit patron care le impune, să zicem, o direcție contrară principiilor proprii, sunt foarte pricepuți în a-și fabrica argumente pentru a se convinge pe ei înșiși de justețea politicii editoriale obligatorii și pentru a-și remodela harta conștiinței. E mult mai simplu și mai puțin stresant decât să ai mereu prezent în minte compromisul pe care ești nevoit să-l faci și să-ți spui, în sinea ta, că trebuie să-ți câștigi pâinea cumva.
Avem acum două partide cu semne contrare, care încearcă să ajungă la o alianță. Intelectualii, oamenii mai educați, orășenii, societatea civilă (nu toți membrii acestor grupuri enumerate, dar majoritatea) percep PD-L-ul cu plus în această ecuație, iar PSD-ul, cu minus.
PD-L și exponentul său principal, președintele Băsescu, au încercat (cel puțin aparent) să reabiliteze justiția și să lupte împotriva corupției prin Monica Macovei și Daniel Morar, chestiune mult lăudată și de foruri ale Uniunii Europene.
PSD a luptat împotriva acestor doi oameni de la Justiție și de la DNA, a încercat să-l suspende printr-un artificiu al legii pe președintele ales Traian Băsescu, are baroni cercetați pentru corupție. Suficiente indicii pentru a acorda plusul și minusul respective.
Argumentele principale ale celor aflați în tabăra opusă, pro-PSD sunt că și Băsescu a furat/scufundat/vândut flota și, deci, n-ar avea autoritatea morală de a condamna hoția și de a lupta împotriva corupției; că pesediștii sunt foarte pricepuți, foarte "tari"; chiar și când fură, o fac cu măiestrie și e greu să-i dovedești, deci admirație maximă, ba chiar și o oarecare invidie (acesta e un argument vehiculat numai în cerc restrâns, când sunt pro-pesediștii "între ei"); că fură, dar știu să facă și treabă pentru comunitate (de clișeul acesta originar din Constanța chiar m-am plictisit!). Toate acestea, însă, nu pot fi pozitive: faptul că și altul a furat sau e corupt nu poate absolvi pe nimeni de vină, căci în fața judecătorului nu te dezvinovățești aducând probe dintr-un alt proces în care altcineva este acuzat; iar priceperea nu ține loc de cinste și nici nu scuză corupția.
Jurnaliștilor pro-PD-L le vine să se arunce de pe bloc sau sunt "doar" foarte dezamăgiți din cauza alianței cu dușmanul natural. Se simt trădați, la fel ca tot electoratul care a votat împotriva corupției și îi vede acum pe șobolani cum ajung la cașcaval.
Jurnaliștii pro-PSD nu reușesc să conștientizeze faptul că partidul simpatizat a pierdut alegerile. (Căci, din momentul în care a fost clar că nu are peste 50 la sută din voturi, este perdant.) Fanii nu pot să înțeleagă de ce liderii atât de pricepuți la furat, atât de baroni și atât de "tari" se căciulesc la PD-L pentru a-și face loc la guvernare… Cum de nu se zbârlesc o dată ca să pretindă ceea ce li se cuvine!...
Relativa moralitate era argumentul pro-PD-L-iștilor. "Tăria" era argumentul pro-PSD-iștilor.
Mi-e teamă că această alianță distruge argumentele de ambele părți, anulează semnele și ne lasă pe toți să ne revenim la realitatea tristă că trăim în România, și nimic nu este bătut în cuie. Timpul ne va spune care dintre cele două tabere va câștiga în urma pactului contra naturii. Deocamdată nu avem decât perdanți.