Arestarea inventivă

Arestarea polițistului Cristian Cioacă, sub acuzația că a "violat" corespondența electronică a Elodiei, dispărută în împrejurări încă neelucidate, mi-a trezit amintiri legate de incompetența unor polițiști constănțeni. Nu că unii dintre cei de la București ar fi mai breji.
La fel ca acum, și atunci, pretextul sub care cel bănuit a fost arestat era destul de pueril.
În urmă cu vreo doi ani, o fetiță din satul Plopeni a fost ucisă cu bestialitate, după ce, anterior, fusese strangulată și violată. Polițiștii constănțeni aveau ceva indicii că micuța nu mai era în viață și au cășunat pe un individ al cărui cazier era destul de "bogat", dar cu mărunțișuri.
Pentru că nu aveau probe și nici cadavrul dispărutei, bărbatul a fost arestat preventiv pe motiv că i-ar fi abuzat pe copiii concubinei.
Oamenii legii sperau că, odată ajuns la beci, el va ceda psihic și va spune unde a ascuns cadavrul fetiței.
În tot acest timp, adevăratul criminal se învârtea pe lângă polițiști, ba, chiar se făcea că o caută pe copila dispărută.
În cele din urmă, după vreo șase luni de căutări, anchetatorii au reușit să afle că cel care o omorâse pe minoră era chiar individul care se plimba braț la braț cu ei.
Cel arestat inițial a fost eliberat, iar în cele din urmă chiar achitat pentru molestarea copiilor concubinei.
Așadar, nu ar fi exclus ca în timp ce anchetatorilor le-a cășunat pe Cioacă (nu că mi-ar inspira prea multă încredere) adevăratul criminal, dacă Elodia a fost într-adevăr ucisă, să fie încă în libertate.
Aș merge chiar mai departe și aș face viitorului ministru al Justiției o propunere pentru astfel de cazuri "extreme".
Cu alte cuvinte, dacă tot se aplică, să fie introdusă în Codul Penal, alături de arestarea preventivă, arestarea inventivă, care să se aplice atunci când există doar bănuieli, nu și probe că cineva ar fi comis o infracțiune.