Atenție la pesediștii mascați!

Într-un oraș în care liberalii și social-democrații trăiesc în armonie și troc, excepție făcând de la acest comod aranjament campaniile electorale foarte vocale, era previzibilă încercarea de a subordona și filiala constănțeană a PD-L intereselor clanului Mazăre, mai ales că nu ar fi prima tentativă. Dacă, până acum, creierul PD-L-ului - Băsescu - era în totală opoziție cu autoritatea locală din Constanța, iar anticorpii democrat-liberali au funcționat corect și destul de prompt, eliminându-i pe Moisoiu și ai lui, astăzi totul pare a fi mult mai complicat.

Scandalul generat de declarațiile primarului de Valu lui Traian – Florin Mitroi și susținut de deputatul Maria Stavrositu pare să aibă la origine marea influență în partid, pe lângă președintele Mircea Banias, a celor care astă-vară trecuseră, cu arme și bagaje, de partea lui Moisoiu (omul lui Mazăre în PD-L), creând chiar structuri paralele de conducere în partid.

Dar mai există, oare, în PD-L dorința de a-l respinge pe Moisoiu – care se ține cu ghearele, dinții și avocații de apartenența la acest partid – câtă vreme alianța PSD – PD-L este o realitate (crudă) în România, deci și în Constanța? De ce ar renunța cineva la funcții administrative și la eventuale beneficii pentru a menține o adversitate principială la care până și președintele țării a renunțat pentru a-și împlini (a spus-o!) un vis?

De ce s-ar băga cineva în gura lui Mazăre, suportându-i accesele de senior care se adresează vasalilor, pentru a rămâne fidel fragilului electorat care a votat contra-Mazăre, când satisfacțiile sunt atât de efemere și felicitările se spun la ureche, de frica stăpânilor Constanței? Și dacă mai există, totuși, opoziție în PD-L – care sunt bunii și care sunt răii?

Oricine vorbește și se indignează, către oricine se îndreaptă acuzațiile, nu putem fi siguri cine manevrează de fapt pentru Iepuraș-Moisoiu și care este strategia de a-l reintroduce în partid. Am văzut cum chiar fina președintelui Băsescu, Narcis Amza, era o susținătoare înfocată a Iepurașului, ceea ce ar trebui să ne lecuiască de a face supoziții.

Poate că Banias a aplecat urechea la cei care vor să-l readucă în partid pe unul dintre sponsorii principali. Poate că, dimpotrivă, rezistă eroic, ceea ce determină strategii ocolitoare care să-i facă să se încaiere între ei chiar pe cei mai bine intenționați oameni din partid, deschizând astfel calea trădătorilor.

Cert este că victoria lui Moisoiu ar însemna înmormântarea PD-L-ului Constanța și instaurarea completă a dictaturii clanului Mazăre, în fața căruia nimeni (chiar nimeni!) nu va mai avea curaj nici să respire fără voie. O perspectivă care ar trebui evaluată corect și până la ultimele ei implicații de către cei cărora nu le place să fie slugi.