Bani publici pentru incompetența magistraților

Greșelile se plătesc, așa spune o vorbă din popor. Dar nu și în cazul magistraților. Procesul lui Cristian Culeț, cel căruia judecătorii i-au acordat o sută de mii de dolari pentru că ar fi fost arestat ilegal, mi-a atras atenția.

În urmă cu vreo patru ani, Cristian Culeț a fost arestat sub acuzația de trafic cu stupefiante și s-a făcut mare tam-tam, pe acel dosar care, în cele din urmă, s-a dovedit un adevărat fâs.

Ca jurnalist acreditat pe Justiție, la un alt cotidian local, am urmărit, atunci, pas cu pas, desfășurarea procesului până la finalizarea lui. Mai mult, după soluția de la fond, când a fost condamnat la șapte ani de închisoare, mi-am permis să atrag atenția opiniei publice că acea condamnare nu era în concordanță cu probele care existau la dosarul cauzei și statul va plăti pentru această greșeală.

Mai precis, judecătorul care dăduse sentința s-a bazat pe o simplă delațiune care, în cele din urmă, s-a dovedit a fi făcută la comandă pentru plata unor polițe. Nu a contat că toți martorii au dat declarații care-l favorizau pe Culeț și că perchezițiile efectuate, în cauză, nu au scos nimic la iveală.

Anii au trecut iar timpul a demonstrat că am avut dreptate. Dar nu asta este important. Culeț a fost achitat iar statul român obligat să plătească despăgubiri o sută de mii de dolari.

Acest caz nu este singular și, ca de fiecare dată, contribuabilul de rând este cel obligat să plătească greșelile unor magistrați care, din cauza incompetenței sau lipsei de interes, se joacă cu libertatea oamenilor.

Totuși, un lucru nu înțeleg. Deși legea prevede că statul român, prin Ministerul Finanțelor, este obligat să formuleze acțiuni în regres pentru recuperarea daunelor de la magistrații care au produs prejudicii, acest lucru nu se întâmplă.

Știu, unii se vor grăbi să-mi spună că a fost vorba de eroare judiciară și asta nu se pune. Probabil, pe asta se bazează și magistrații care nu dau doi bani pe soluțiile de care ar trebui să fie răspunzători.

În concluzie, pentru mine un lucru este clar. Până nu se va da un exemplu în acest sens, vor mai fi multe persoane arestate pe nedrept iar statul obligat să-i despăgubească.

Și cum cei abilitați amână să creeze un precedent va trebui să ne învățăm cu cei care greșesc și știrbesc cinstea și corectitudinea colegilor magistrați care se apleacă cu atenție asupra dosarelor. Și să cotizăm la buget, pentru despăgubiri, desigur….

Greșelile se plătesc, așa spune o vorbă din popor. Dar nu și în cazul magistraților. Procesul lui Cristian Culeț, cel căruia judecătorii i-au acordat o sută de mii de dolari pentru că ar fi fost arestat ilegal, mi-a atras atenția.

În urmă cu vreo patru ani, Cristian Culeț a fost arestat sub acuzația de trafic cu stupefiante și s-a făcut mare tam-tam, pe acel dosar care, în cele din urmă, s-a dovedit un adevărat fâs.

Ca jurnalist acreditat pe Justiție, la un alt cotidian local, am urmărit, atunci, pas cu pas, desfășurarea procesului până la finalizarea lui. Mai mult, după soluția de la fond, când a fost condamnat la șapte ani de închisoare, mi-am permis să atrag atenția opiniei publice că acea condamnare nu era în concordanță cu probele care existau la dosarul cauzei și statul va plăti pentru această greșeală.

Mai precis, judecătorul care dăduse sentința s-a bazat pe o simplă delațiune care, în cele din urmă, s-a dovedit a fi făcută la comandă pentru plata unor polițe. Nu a contat că toți martorii au dat declarații care-l favorizau pe Culeț și că perchezițiile efectuate, în cauză, nu au scos nimic la iveală.

Anii au trecut iar timpul a demonstrat că am avut dreptate. Dar nu asta este important. Culeț a fost achitat iar statul român obligat să plătească despăgubiri o sută de mii de dolari.

Acest caz nu este singular și, ca de fiecare dată, contribuabilul de rând este cel obligat să plătească greșelile unor magistrați care, din cauza incompetenței sau lipsei de interes, se joacă cu libertatea oamenilor.

Totuși, un lucru nu înțeleg. Deși legea prevede că statul român, prin Ministerul Finanțelor, este obligat să formuleze acțiuni în regres pentru recuperarea daunelor de la magistrații care au produs prejudicii, acest lucru nu se întâmplă.

Știu, unii se vor grăbi să-mi spună că a fost vorba de eroare judiciară și asta nu se pune. Probabil, pe asta se bazează și magistrații care nu dau doi bani pe soluțiile de care ar trebui să fie răspunzători.

În concluzie, pentru mine un lucru este clar. Până nu se va da un exemplu în acest sens, vor mai fi multe persoane arestate pe nedrept iar statul obligat să-i despăgubească.

Și cum cei abilitați amână să creeze un precedent va trebui să ne învățăm cu cei care greșesc și știrbesc cinstea și corectitudinea colegilor magistrați care se apleacă cu atenție asupra dosarelor. Și să cotizăm la buget, pentru despăgubiri, desigur….