"Beția" adâncurilor

Ștefan Gherghel, unul dintre compo-nenții lotului olimpic de natație al Ro-mâniei, are o mare pasiune - de a "mușca" din șefii federației, cărora le pune în cârcă fel de fel de rele. Deficiențele organizatorice și ges-tionarea neprofesionistă a fondurilor au fost, în viziunea campionului, principalele capete de acuzare.
Departe de mine gândul de a interpreta rolul de apărător al federației, for suficient de puternic pentru a nu avea nevoie de avocați. Însă, de data aceasta, Gherghel a dat cu bâta-n baltă, afirmând că, pentru progresul natației românești, este nevoie de antrenori străini în posturile cheie. Ba mai mult, a felicitat-o pe Camelia Potec pentru că a renunțat la serviciile Laurei Sachelarie și a ales să se pregătească în Franța. Pentru ce o fi felicitat-o, greu de precizat, în condițiile în care timpii olimpicei din "Hexagon" nu numai că nu sunt grozavi, ci arată chiar un regres.
Atacurile furibunde ale lui Gher-ghel par a fi rodul frustrării pierderilor alegerilor la șefia federației. Din acel moment, nimic n-a mai fost bun la FRN.
Ceea ce uită campionul este că, dacă banii ar fi fost eronat direcționați, atunci generația de aur a natației românești, care îl include chiar și pe el, alături de Răzvan Florea, Camelia Potec sau Beatrice Câșlaru, poate că nici nu ar fi existat.
În privința antrenorilor străini, îmi permit să-l contrazic pe sportiv. România nu duce lipsă de tehnicieni, ci de bazine de natație. Specialiști există - și asta o știe și el foarte bine - iar plecarea în exil nu mi se pare o soluție fericită.
Amețit de "beția" adâncurilor, Gherghel nu mai distinge binele de rău și, în loc să militeze, din poziția sa de campion, pentru crearea bazelor de pregătire, a bazinelor de natație, lansează săgeți otrăvite către cei care nu i-au acordat votul de încredere la alegeri.

Ștefan Gherghel, unul dintre compo-nenții lotului olimpic de natație al Ro-mâniei, are o mare pasiune - de a "mușca" din șefii federației, cărora le pune în cârcă fel de fel de rele. Deficiențele organizatorice și ges-tionarea neprofesionistă a fondurilor au fost, în viziunea campionului, principalele capete de acuzare.
Departe de mine gândul de a interpreta rolul de apărător al federației, for suficient de puternic pentru a nu avea nevoie de avocați. Însă, de data aceasta, Gherghel a dat cu bâta-n baltă, afirmând că, pentru progresul natației românești, este nevoie de antrenori străini în posturile cheie. Ba mai mult, a felicitat-o pe Camelia Potec pentru că a renunțat la serviciile Laurei Sachelarie și a ales să se pregătească în Franța. Pentru ce o fi felicitat-o, greu de precizat, în condițiile în care timpii olimpicei din "Hexagon" nu numai că nu sunt grozavi, ci arată chiar un regres.
Atacurile furibunde ale lui Gher-ghel par a fi rodul frustrării pierderilor alegerilor la șefia federației. Din acel moment, nimic n-a mai fost bun la FRN.
Ceea ce uită campionul este că, dacă banii ar fi fost eronat direcționați, atunci generația de aur a natației românești, care îl include chiar și pe el, alături de Răzvan Florea, Camelia Potec sau Beatrice Câșlaru, poate că nici nu ar fi existat.
În privința antrenorilor străini, îmi permit să-l contrazic pe sportiv. România nu duce lipsă de tehnicieni, ci de bazine de natație. Specialiști există - și asta o știe și el foarte bine - iar plecarea în exil nu mi se pare o soluție fericită.
Amețit de "beția" adâncurilor, Gherghel nu mai distinge binele de rău și, în loc să militeze, din poziția sa de campion, pentru crearea bazelor de pregătire, a bazinelor de natație, lansează săgeți otrăvite către cei care nu i-au acordat votul de încredere la alegeri.