Bleah…
Am senzația că votul meu a căzut unde nu trebuia.
Nu l-am dat pentru alde Blaga și alți dinozauri din PD-L, ci pentru lupta anti-corupție și pentru un executiv care să aibă capacitatea de a ne trece cât mai ușor prin criza economică mondială.
La lupta anti-corupție s-a renunțat definitiv, așa cum ne spune Monica Macovei într-un interviu din presa austriacă. E și sentimentul meu, chiar de la consfințirea alianței stânga-dreapta, dar și după câte am auzit despre nominalizarea ministrului Justiției, după retragerea grăbită a lui Stolojan și figura dezamăgită a președintelui țării. Tot retragerea lui Stolo și crisparea lui Băsescu mă îngrijorează rău în privința felului în care va fi abordată criza.
Deja negocierile seamănă mai mult cu "împărțirea cașcavalului", cum titra ieri o televiziune, și mai puțin cu alcătuirea unui guvern responsabil și performant care să ajute România să îndure mai ușor efectele problemelor economice internaționale.
Realitatea celor 18 ministere (21 membri ai guvernului) ne arată clar că de această dată sunt mai mulți șobolani. În loc să fie (cel puțin) decimați funcționarii care ard gazul pe banii noștri, iată că se înmulțesc. Vor răsări, probabil, alte și alte agenții guvernamentale și vor mai trece câțiva ani de zile până când vor apărea în presă date despre alte și alte salarii indecent și revoltător de mari pentru clientela politică.
Iar pentru noi totul se va traduce, probabil, în creșterea taxelor pentru acoperirea, în primul rând, a noilor cheltuieli și abia apoi a minusurilor create de "performanțele" guvernului Tăriceanu.
Boc… sinceră să fiu am început să nu mai râd de el. Mai ales de când i-am văzut figura tristă și întunecată aflată, în aceste zile, în lumina reflectoarelor. Chiar dacă a fost în permanență ridiculizat și perceput cu amuzament din cauza înălțimii, din cauza căzăturii spectaculoase în direct, din cauza felului cum repeta vorbele lui Băsescu, Boc începe să capete alura unui personaj tragic.
Pus într-o poziție din care, vrând-nevrând, va face istorie, democrat liberalul va fi sfâșiat între (probabil) bune intenții, dorința de performanță în condiții de criză (pentru viitorul său politic și pentru sprijinirea lui Băsescu la următorul scrutin prezidențial), nenumăratele, nesfârșitele interese ale miniștrilor, baronilor locali de sub sigla celor (acum) patru trandafiri, imensele presiuni ale cercetaților și urmăriților penal cu același semn electoral de rău augur și directivele imposibil de ignorat venite de la Bruxelles.
Va fi un guvern ciudat, în care premierul nu va putea acționa decât limitat și constrâns de reguli și înțelegeri secrete. Va fi un guvern în care miniștrii vor fi controlați direct de propriul șef de partid, și nu de șeful de guvern. Dar asta numai dacă autoritatea șefului respectiv nu este depășită de autoritatea baronilor locali cu interese într-unul sau altul dintre ministere.
Am senzația că totul se va sfârși prost. Văd o mixtură urât mirositoare în care, din păcate, a picat și votul meu. Bleah…
Nu l-am dat pentru alde Blaga și alți dinozauri din PD-L, ci pentru lupta anti-corupție și pentru un executiv care să aibă capacitatea de a ne trece cât mai ușor prin criza economică mondială.
La lupta anti-corupție s-a renunțat definitiv, așa cum ne spune Monica Macovei într-un interviu din presa austriacă. E și sentimentul meu, chiar de la consfințirea alianței stânga-dreapta, dar și după câte am auzit despre nominalizarea ministrului Justiției, după retragerea grăbită a lui Stolojan și figura dezamăgită a președintelui țării. Tot retragerea lui Stolo și crisparea lui Băsescu mă îngrijorează rău în privința felului în care va fi abordată criza.
Deja negocierile seamănă mai mult cu "împărțirea cașcavalului", cum titra ieri o televiziune, și mai puțin cu alcătuirea unui guvern responsabil și performant care să ajute România să îndure mai ușor efectele problemelor economice internaționale.
Realitatea celor 18 ministere (21 membri ai guvernului) ne arată clar că de această dată sunt mai mulți șobolani. În loc să fie (cel puțin) decimați funcționarii care ard gazul pe banii noștri, iată că se înmulțesc. Vor răsări, probabil, alte și alte agenții guvernamentale și vor mai trece câțiva ani de zile până când vor apărea în presă date despre alte și alte salarii indecent și revoltător de mari pentru clientela politică.
Iar pentru noi totul se va traduce, probabil, în creșterea taxelor pentru acoperirea, în primul rând, a noilor cheltuieli și abia apoi a minusurilor create de "performanțele" guvernului Tăriceanu.
Boc… sinceră să fiu am început să nu mai râd de el. Mai ales de când i-am văzut figura tristă și întunecată aflată, în aceste zile, în lumina reflectoarelor. Chiar dacă a fost în permanență ridiculizat și perceput cu amuzament din cauza înălțimii, din cauza căzăturii spectaculoase în direct, din cauza felului cum repeta vorbele lui Băsescu, Boc începe să capete alura unui personaj tragic.
Pus într-o poziție din care, vrând-nevrând, va face istorie, democrat liberalul va fi sfâșiat între (probabil) bune intenții, dorința de performanță în condiții de criză (pentru viitorul său politic și pentru sprijinirea lui Băsescu la următorul scrutin prezidențial), nenumăratele, nesfârșitele interese ale miniștrilor, baronilor locali de sub sigla celor (acum) patru trandafiri, imensele presiuni ale cercetaților și urmăriților penal cu același semn electoral de rău augur și directivele imposibil de ignorat venite de la Bruxelles.
Va fi un guvern ciudat, în care premierul nu va putea acționa decât limitat și constrâns de reguli și înțelegeri secrete. Va fi un guvern în care miniștrii vor fi controlați direct de propriul șef de partid, și nu de șeful de guvern. Dar asta numai dacă autoritatea șefului respectiv nu este depășită de autoritatea baronilor locali cu interese într-unul sau altul dintre ministere.
Am senzația că totul se va sfârși prost. Văd o mixtură urât mirositoare în care, din păcate, a picat și votul meu. Bleah…
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!