Cetățean în Anomalia

Zilele trecute citeam, și nu-mi venea să cred, că vecinii lui Cireașă (patronul celebrului și zgomotosului club din centrul Constanței) încă se luptă, în justiție, pentru a putea dormi liniștiți în casele lor proprietate personală. Cunoscând problema de ani de zile, m-am revoltat, gândindu-mă că ar fi trebuit rezolvată până acum, dreptatea fiind atât de evident de partea celor care nu cer decât liniște.

Apoi mi-am revenit, amintindu-mi în ce țară și în ce oraș trăiesc, amintindu-mi zecile de anomalii care ne revoltă zilnic. Zic mersi că restaurantul de vizavi este închis, altfel aș fi făcut și eu nopți albe, ca vara trecută, ascultând țimbalele de la nunțile țigănești sau "strigatul darului" de la nunțile românești și telefonând în zadar la poliție. Acum mai am "doar" disconfortul provocat de zecile de motocicliști care fac curse pe Traian, rulând, cu viteze amețitoare și zgomot incredibil, în creierul nopții, fără ca polițiștii sau codul rutier să fie în vreun fel deranjați. Și mai trebuie să-i ascult, tot la ore târzii, pe șmecherii care și-au pus megafoane pe mașini și se distrează purtând conversații care se aud până la gară. Sau pe băiețașii care petrec în parcare și pun manele la casetofonul autoturismului. Dar ce le pasă polițiștilor?!

Ce le pasă polițiștilor că mașinile sunt parcate pe trotuare, iar pietonii circulă pe carosabil?!

Ce le pasă guvernanților că sunt prea puțini polițiști în Constanța pentru câte încălcări ale legii ar trebui pedepsite?!

Ce le pasă alegătorilor că președintele CJC doarme în intersecție sau în alte locuri publice?!

Ce le pasă edililor că cel mai scurt drum pe care o pot apuca ambu-lanțele spre spital (strada Nicolae Iorga) are doar o bandă pe sens, aglomerația de mașini aproape îl blochează, iar bolnavii au de suferit?!

Ce le pasă că unul sau altul construiește blocuri în parc, fără a avea autorizație?!

Ce le pasă legiuitorilor că, în România, copiii fac copii?!

Ce ne pasă nouă că judecătorii protejează reputația interlopilor audiindu-i în ședințe secrete?! Ce ne pasă că o judecătoare prinsă matoală la volan a ajuns să acuze de abuz în serviciu polițiștii care au prins-o?!

Ce ne pasă că jurnaliștii care au curajul să exprime adevărul sunt puși să plătească daune imense unor inși dubioși?!

Ce ne pasă că la noi alimentele sunt de două ori mai scumpe decât în Europa, salariile, de trei ori mai mici, iar pensiile, jenante de-a dreptul?!

Ce ne pasă că băncile și societățile de asigurări își bat joc de noi cu tot felul de comisioane, taxe și cu dobânzi ridicol de mari?! Că plătim procent din salariu pentru sănătate, dar, când ajungem în spital, trebuie să ne cumpărăm medicamentele?! Că plătim procent din salariu pentru asigurări sociale, dar alocația de creștere a copilului este egală, indiferent de salariul respectiv?!

Ce ne pasă că, sosiți în vacanță, pe litoral, turiștii sunt jecmăniți de-a dreptul, la fiecare colț de stradă, cu prețuri care sfidează bunul simț?!

Ce ne pasă că unii se cred stăpânii plajelor și ne împiedică să ne așezăm umilul cearșaf printre șezlonguri?

Ce ne pasă că s-a umplut România de super-mașini, că ultimele noutăți pot fi admirate, mai întâi, pe bulevardele din București sau din Constanța, pe când nivelul de trai și puterea de cumpărare ale oamenilor de rând scad zi de zi?!

Ce ne pasă că automobiliștii care poluează mai mult plătesc o "taxă de poluare" mai mică?!

Ce ne pasă că se copiază pe rupte la bacalaureat, iar profesorii și părinții fac front comun pentru perfecționarea sistemului corupt?!

Trebuie să recunosc că mi-am bătut puțin capul pentru a elabora această listă de anomalii - unele mici, altele însemnate - pentru că, pur și simplu, cu multe dintre ele ne-am obișnuit, normalitatea ar fi de necrezut. De câte ori n-am dojenit câte un prieten revoltat, spunându-i "ce naiba, ai uitat în ce țară trăiești?!" O țară cu fundul în sus!

Le constatăm, le arhivăm, nu ne mai revoltăm, ce așteptăm? Pentru că nu mai așteptăm normalitatea, este departe, este de nesperat, ca în cazul cu barul lui Cireașă… Așteptăm să se umple paharul, așteptăm o minune, așteptăm poate o ocazie de a părăsi această țară care și-ar binemerita un supranume: Anomalia.