De la bancă, fără număr, fără număr...

Am avut neplăcerea să am câteva discuții mai aprinse cu cei de la conducerea unei bănci constănțene, după ce m-am trezit cu rata lunară dublată. I-am întrebat de ce am ajuns să plătesc de două ori mai mult, iar ei au încercat să mă convingă că lor nu le intră nici un leu în plus în buzunar, ci doar își acoperă costurile, ROBOR și alte chestii. Ecuația, în opinia lor, era cât se poate de simplă: astea sunt condițiile actuale, iar dacă nu plătesc îmi pierd casa. Fără alte comentarii.

Un alt prieten, care a luat credit de la aceeași bancă, a trebuit să plătească o sumă foarte mică în plus la rata lunară. Nu am înțeles de ce banca a judecat cu măsuri diferite cele două situații, până de curând. Avantajul amicului meu a fost că el nu a luat credit garantat cu ipotecă, ci doar cu giranți. Atât. În atare condiții, bancherul nu s-a riscat să-i încarce nota de plată, deoarece dacă nu și-ar mai fi putut permite să plătească rata, banca ar fi fost în pericol să nu-și mai poată recupera vreodată banii.

La mine, însă, a aruncat cu majorări și dobânzi, fără număr, fără număr, de parcă rata mea era nota de plată de la o nuntă de maneliști. Și-au permis băieții, aveau tupeu să-mi țină și predici despre criză și sacrificiile lor, cât de greu le este lor să ia și pielea de pe clienți. Cică s-a scumpit creditul pe piața interbancară, iar chestia asta se vede și în rata mea. Dar în rata prietenului meu de ce nu se vede? (nu că mi-aș dori să-l hăcuiască și pe săracul om, dar așa, din principiu…) Ehe, la el dacă s-ar vedea, s-ar putea să nu mai plătească, iar de luat nu are ce să îi ia. Așa că la mine e mai sigur. Banca știe că dacă nu plătesc cât îmi spun ei îmi scoate casa la vânzare și își recuperează banii. Drept urmare, fără număr, fără număr…