Despre mediocritatea inflației

Cât de penibil trebuie să fie să te plângi de inflația noastră, estimată la 5,7% pentru 2007, când în Zimbabwe procentul ajunge la 8.000%. Mai rău, se pare că va ajunge la 100.000% în următorii ani, forțându-i pe consumatori să vină până în Europa ca să își cumpere o pâine.

5,7% e un procent dramatic (optimist totuși, căci se pare că vom ajunge la 7%) doar pentru că politica Băncii Naționale a României a fost una deficitară, lipsită de orice fel de viziune. În trei luni, s-a ajuns la o inflație mai mare decât cea anuală din civilizata Europă vestică.

Motivele sunt simple. Leul a simțit nevoia să fie regele valutelor și s-a întărit considerabil, favorizând importurile, lovindu-i în rinichi pe exportatori, adâncind deficitul de cont curent și favorizând împrumuturile pentru stabilizarea economiei. Banca centrală nu a intervenit. Acum, să fim sinceri, cine nu s-ar simți mândru de faptul că moneda națională face șah-mat moneda unică europeană? Evident, cei care împrumută nu sunt întotdeauna mulțumiți de România, își strâng jucăriile și pleacă acasă, nu înainte de a deprecia leul și a majora inflația.

Comisia Europeană, uitând probabil că BNR reacționează destul de încet la fluctuațiile financiare, estimează o inflație de 5,5% în România, pentru 2008, motivată de creșterea prețurilor combustibililor și materiilor prime și de deficitul agricol puternic din acest an.

Oricum, nu este o dramă mai mare decât cea a americanilor, care își reduc în acest an cheltuielile pentru Crăciun, cu circa 2%. De ce? Pentru că s-au scumpit mai toate și cei mai mulți americani trăiesc cu salariul minim pe economie. Nu ca la noi… (^.^)

Noi suntem încă la mijloc. Toți ne vom cumpăra brad și cadouri, deci suntem mai tari ca americanii, și nici nu va trebui să mergem în Bulgaria ca să facem asta, deci suntem mai tari decât zimbabwezii.

Ideal ar fi să pățim ce au pățit 25 de milioane de britanici. Adică să ne piardă Fiscul dosarele și să se reseteze totul, cam ca în "Fight Club". Nu vom mai fi cei mai mari datornici la bănci din Uniune și vom putea fura mai mult, cât să asigurăm puterea de cumpărare necesară pentru ca inflația să fie relativ controlată de adormiții de la Banca Națională și să poată fi caracterizată drept "mică". În caz contrar, vom fi nevoiți să ne mulțumim cu o inflație mediocră. Ca de altfel mai tot ce se întâmplă în România.