Concurs Dincolo

Unii pleacă "dincolo", așa cum am văzut la știrile TV (din ce în ce mai tâmpite), cu un băruleț de băuturi fine, plasmă de care nu cred că, personal, voi avea parte prea curând, trusă de machiaj și mergători Mihai Albu. Alții decolează cu pantofi de carton în picioare, pe motivul că, oricum, nu le trebuie încălțări prea simandicoase în veșnicele plaiuri. Apropo, vă dați seama cum va fi la coada dinaintea Curții Supreme din Ceruri? Șmecherii vor descinde din jeep-uri și vor avea bodyguard, iar sărăntocii vor face liste de așteptare… întotdeauna se va găsi unul care să ne organizeze: "Da’ dumneata când ai apărut, că nu te-am mai văzut până acum? Cum adică ți-ai lăsat loc acum 50 de ani? Erai după doamna? Fugi, bre, de-aici, nu vă știu eu cum sunteți, vă băgați tot timpul în față… adică, io, care mi-am lăsat sticlele încă din șapteștrei acilea…". Da, da, întotdeauna apare câte un din ăsta, cu masterat în organizarea cozilor.
De ce m-am trezit aiurând despre cealaltă lume? Mai ales că-s tânăr, nici măcar în floarea vârstei, cum s-ar zice. Nu prea știu de ce, însă, de câteva zile, de când am aflat că un fost coleg și bun prieten a trecut "dincolo" într-un mod absurd, dar, din nefericire, atât de comun - accident de mașină - am reînceput să-mi pun întrebări pe care nu mi le-am mai permis din studenție: Ce e viața? Ce e moartea? Ce e omul? Unde se duc oamenii când se duc? Dincolo? Ce e dincolo? Nu v-ați prins încă, dar nu importă, fiindcă nici eu nu m-am prins cum e cu viața și cu moartea. Sper doar ca, atunci când va fi să fie să aflu cum e "dincolo", să nu doară prea mult.

Unii pleacă "dincolo", așa cum am văzut la știrile TV (din ce în ce mai tâmpite), cu un băruleț de băuturi fine, plasmă de care nu cred că, personal, voi avea parte prea curând, trusă de machiaj și mergători Mihai Albu. Alții decolează cu pantofi de carton în picioare, pe motivul că, oricum, nu le trebuie încălțări prea simandicoase în veșnicele plaiuri. Apropo, vă dați seama cum va fi la coada dinaintea Curții Supreme din Ceruri? Șmecherii vor descinde din jeep-uri și vor avea bodyguard, iar sărăntocii vor face liste de așteptare… întotdeauna se va găsi unul care să ne organizeze: "Da’ dumneata când ai apărut, că nu te-am mai văzut până acum? Cum adică ți-ai lăsat loc acum 50 de ani? Erai după doamna? Fugi, bre, de-aici, nu vă știu eu cum sunteți, vă băgați tot timpul în față… adică, io, care mi-am lăsat sticlele încă din șapteștrei acilea…". Da, da, întotdeauna apare câte un din ăsta, cu masterat în organizarea cozilor.
De ce m-am trezit aiurând despre cealaltă lume? Mai ales că-s tânăr, nici măcar în floarea vârstei, cum s-ar zice. Nu prea știu de ce, însă, de câteva zile, de când am aflat că un fost coleg și bun prieten a trecut "dincolo" într-un mod absurd, dar, din nefericire, atât de comun - accident de mașină - am reînceput să-mi pun întrebări pe care nu mi le-am mai permis din studenție: Ce e viața? Ce e moartea? Ce e omul? Unde se duc oamenii când se duc? Dincolo? Ce e dincolo? Nu v-ați prins încă, dar nu importă, fiindcă nici eu nu m-am prins cum e cu viața și cu moartea. Sper doar ca, atunci când va fi să fie să aflu cum e "dincolo", să nu doară prea mult.