DOBRIN

Lumea fotbalului românesc este îndurerată. Dobrin, legenda sportului cu balonul rotund din Carpați, a marcat un ultim gol din meciul vieții și a trecut, discret, Dincolo. "Prințul din Trivale", jucătorul pentru care celebrul Santiago Bernabeu a venit special la Pitești, lasă în urma sa un gol imens, greu de umplut, și o carieră impresionantă, cinci decenii petrecute pe gazon.

A avut talent cât toți colegii săi la un loc. Vrăjitor al balonului, înzestrat cu darul de a ridica tribunele în picioare, a fost idol pentru generație după generație. A urcat la Ceruri cu două regrete - că n-a jucat niciun minut la Campionatul Mondial (celebra poveste cu pokerul din Mexic și răzbunarea "grupului Dinamo") și că n-a fost lăsat să se transfere la Real Madrid, conducătorii regimului comunist considerându-l un bun național, ce trebuia păstrat acasă.

În schimb, "Gâscanul" s-a stins împăcat cu sine, pentru că, atât cât a trăit, s-a dăruit total sportului rege. Fotbalul a fost viața sa, indiferent că a fost jucător, antrenor sau conducător. Era asul fentelor, dar n-a fentat niciodată fotbalul și suporterii. I-a iubit enorm, iar tribuna l-a iubit la rându-i, cu aceeași intensitate. Dincolo de geniul fotbalistic, Dobrin a fost și un caracter exemplar, un model de urmat pentru puștii care vor numărul 10 pe tricou. Adeseori nedreptățit, a strâns din dinți și a mers mai departe.

Astăzi, inegalabilul Dobrin nu mai este printre noi. Îi vom păstra însă mereu vie amintirea, cea de lord al gazonului.

Lumea fotbalului românesc este îndurerată. Dobrin, legenda sportului cu balonul rotund din Carpați, a marcat un ultim gol din meciul vieții și a trecut, discret, Dincolo. "Prințul din Trivale", jucătorul pentru care celebrul Santiago Bernabeu a venit special la Pitești, lasă în urma sa un gol imens, greu de umplut, și o carieră impresionantă, cinci decenii petrecute pe gazon.

A avut talent cât toți colegii săi la un loc. Vrăjitor al balonului, înzestrat cu darul de a ridica tribunele în picioare, a fost idol pentru generație după generație. A urcat la Ceruri cu două regrete - că n-a jucat niciun minut la Campionatul Mondial (celebra poveste cu pokerul din Mexic și răzbunarea "grupului Dinamo") și că n-a fost lăsat să se transfere la Real Madrid, conducătorii regimului comunist considerându-l un bun național, ce trebuia păstrat acasă.

În schimb, "Gâscanul" s-a stins împăcat cu sine, pentru că, atât cât a trăit, s-a dăruit total sportului rege. Fotbalul a fost viața sa, indiferent că a fost jucător, antrenor sau conducător. Era asul fentelor, dar n-a fentat niciodată fotbalul și suporterii. I-a iubit enorm, iar tribuna l-a iubit la rându-i, cu aceeași intensitate. Dincolo de geniul fotbalistic, Dobrin a fost și un caracter exemplar, un model de urmat pentru puștii care vor numărul 10 pe tricou. Adeseori nedreptățit, a strâns din dinți și a mers mai departe.

Astăzi, inegalabilul Dobrin nu mai este printre noi. Îi vom păstra însă mereu vie amintirea, cea de lord al gazonului.