Killing me softly…Cu alte cuvinte, ucide-mă încet. Lent. Nu te grăbi…
Iar înainte s-o faci, mărește-ți pensia de parlamentar. Nu te mai plictisi jucând Counter Strike și Solitaire. Nu-ți mai plânge de milă. Taci și votează, mai pe șest, o hotărâre prin care schimbi ceea ce tu numești "norme metodologice". Majorează-ți pensia fără rușine, șterge-ți firimiturile de pufarine de la gură și dormi în continuare în fotoliul tău de senator. Sau deputat. Prea puțin contează. Aaa… Și dacă tot dormi în parlament, măcar ai grijă să nu sforăi. Sau dacă, totuși, o vei face și pe asta, agață-ți și tu, de cravată, o chestie din aia ca la hotel: "Do not disturb!"
Fă abstracție de tot ce e permanent în viața alegătorilor de rând: foamea, sărăcia, supărările de zi cu zi. Prefă-te că tu ești unicul care contează cu adevărat și, pentru că ai toate pârghiile care să-ți permită să faci asta, procedează astfel încât să elimini interdicția în privința cuantumului între pensia specială și indemnizație. Nu de alta, dar mai iei și tu un ban cinstit. Și dă-le și la ăștia niște mărunt pentru bomboane cip cip. Hai, mă, dă-le, nu te zgârci, că doar acum vei avea o bătrânețe cu milioane de lei în plus mai liniștită. Da, da, adică așa cum nu vor avea probabil mai mult de jumătate din tinerii de 25, 30, 40 de ani care slugăresc acum cine știe ce nenorociți.
Auzi?! Și când voi, între voi, cei care ați compromis deja viitorul copiilor noștri, vă veți spune unul altuia "good point!", aveți grijă să dați impresia că până și voi, umilii parlamentari, credeți ce spuneți. Altminteri, am să scot din buzunar doi lei, să vă dau de pomană, de milă. Aveți fețele astea de "samariteni" care se luptă cum pot ei mai bine pentru binele "poporului". Și când vei da startul amăgirii, al păcălelii și al disimulării, să nu mai dați pachete cu mâncare, pentru că oamenii își trăiesc dezamăgirea, de ani de zile, pe gratis. Credeți-mă! V-aș face și cu ochiul, dar n-aș vrea ca ironia, disprețul și totala mea lipsă de considerație să vă distragă atenția de la "broderia" care vă acaparează acum: discursuri palide, care sună a gol ca o cutie ruginită de conservă. Și mai aveți pretenția, absurdă și ridicolă, ca atunci când spuneți "pe cuvânt de onoare" să întoarcem și celălalt obraz.
Rușine, rușine, rușine… De "Ț" ori rușine.
Iar voi, idealiștii conștiincioși ai Românei postdecembriste, cum de nu-i compătimiți pe amărâții ăștia, zdrențăroși și cu sufletul dulce ca o baclava, care și-au mărit pensiile în ultimele două luni ale actualei legislaturi? Eu le doresc o bătrânețe călduță, cu lapte cu cacao, la schi în Elveția, la gura șemineului, cu conturi grase, până într-atât de grase încât vor face celulită în euro, cu week-end-uri la Budapesta, Rio de Janeiro, cu mici dejunuri luate la Roma. Ahhhh! Să-mi șterg lacrima care-mi tremură în colțul ochiului pentru că demnitarii și-au mărit pensiile. Ne așteaptă la vot, în toamna asta, cu mic cu mare.
Cam atât am avut să-ți spun ție, muritor de foame, iute vărsător de plâns, și, pe bună dreptate, rapid sictirit cetățean cu drept de vot.
Domnului parlamentar, cu dezgust. Semnat: eu, care nu vă votez.