E de-al nostru…

Departe de mine gândul să îl apăr pe Mailat. Orice pedeapsă lumească nu îl absolvă de vina ce-o poartă astăzi pentru că, sfidând până și divinitatea, a luat o viață.

Se spune despre el că e român de etnie romă. Și se pune mare accent pe aspectul etnic, autoritățile române vrând parcă să sfideze statutul de român și să îi exploateze doar apartenența la o etnie ai cărei membri, de ce să nu recunoaștem, ridică, încă, numeroase probleme.

Cazuri similare au mai fost cu siguranță și în România. Odată cu deschiderea granițelor, noi, toți, inclusiv autoritățile, ne-am bucurat însă că am mai scăpat de ei, fără să ne pese că de-alde Mailat sunt adevărate pericole sociale în țările în care au ajuns, că sunt factori generatori de crize politice interne și internaționale și că, într-o zi, așa cum se întâmplă astăzi, nu se va mai ști ce suntem, români sau romi, fiind toți asimilați exemplului Mailat.

Dar romul Mailat a fost tratat în țara lui ca etnic pentru care nu s-a bătut nimeni prea mult să dezvolte, pe bune, niște proiecte sociale care să îi vizeze pe cei ca el (deși bani s-au alocat cu nemiluita) și nici nu a plâns nimeni când mulți ca el au plecat pe-afară. De cealaltă parte, în Italia, Mailat era și este, în primul rând român. I s-au tolerat micile acte de indisciplină, s-a mai trecut, probabil, cu vederea și peste infracțiuni minore, iar el, crezând că se poate orice, a și ucis.

Acum, în virtutea apartenenței noastre la Uniunea Europeană, auzeam pe cineva care susținea că și Italia poartă o parte din vină pentru că nu le-a întins o mână să îi integreze social, în momentul în care, românii noștri, romi sau nu, au ajuns la ei în țară.

Suntem absurzi să cerem unei alte țări, doar pe motiv că este membră UE cu mai multă experiență, să ne educe și să ne integreze social oamenii de care ne-am lepădat așa ușor, iar noi să ne spălăm pe mâini de toate păcatele doar cu păreri de rău în public. Este absurd cum de nimeni nu se întreabă unde s-au dus atâția bani veniți pe programe care ar fi trebuit să se deruleze pentru educarea și integrarea socială a romilor din România, în rândul cărora astăzi se înregistrează cea mai mare rată de analfabetism. Și este la fel de absurd să credem că dacă astăzi ne facem "mea culpa" în stradă scăpăm de corvoada carențelor educaționale, a egoismului exagerat care a pus stăpânire pe noi și, la următorul "Mailat", fie el în Italia sau în altă țară, vom fi absolviți de vina de a ne fi ignorat, de-a lungul timpului, cetățenii.

Că este sau nu rom sau că era de altă etnie, pe Mailat trebuie să ni-l asumăm, oricum, noi românii. Pentru că el provine din țara care se numește simplu, România, și care susține că asigură șanse egale pentru toți cetățenii, indiferent de etnie. Ar trebui să tragem acum linie și să vedem ce-am mai putea face pentru a-i integra pe viitorii "Mailat", indiferent de etnie, și nu să ne dezicem de ei dându-le un vânt peste graniță în numele statutului nostru de țară membră UE. Și asta pentru a nu fi tocmai noi, românii, primii care discriminează.

Departe de mine gândul să îl apăr pe Mailat. Orice pedeapsă lumească nu îl absolvă de vina ce-o poartă astăzi pentru că, sfidând până și divinitatea, a luat o viață.

Se spune despre el că e român de etnie romă. Și se pune mare accent pe aspectul etnic, autoritățile române vrând parcă să sfideze statutul de român și să îi exploateze doar apartenența la o etnie ai cărei membri, de ce să nu recunoaștem, ridică, încă, numeroase probleme.

Cazuri similare au mai fost cu siguranță și în România. Odată cu deschiderea granițelor, noi, toți, inclusiv autoritățile, ne-am bucurat însă că am mai scăpat de ei, fără să ne pese că de-alde Mailat sunt adevărate pericole sociale în țările în care au ajuns, că sunt factori generatori de crize politice interne și internaționale și că, într-o zi, așa cum se întâmplă astăzi, nu se va mai ști ce suntem, români sau romi, fiind toți asimilați exemplului Mailat.

Dar romul Mailat a fost tratat în țara lui ca etnic pentru care nu s-a bătut nimeni prea mult să dezvolte, pe bune, niște proiecte sociale care să îi vizeze pe cei ca el (deși bani s-au alocat cu nemiluita) și nici nu a plâns nimeni când mulți ca el au plecat pe-afară. De cealaltă parte, în Italia, Mailat era și este, în primul rând român. I s-au tolerat micile acte de indisciplină, s-a mai trecut, probabil, cu vederea și peste infracțiuni minore, iar el, crezând că se poate orice, a și ucis.

Acum, în virtutea apartenenței noastre la Uniunea Europeană, auzeam pe cineva care susținea că și Italia poartă o parte din vină pentru că nu le-a întins o mână să îi integreze social, în momentul în care, românii noștri, romi sau nu, au ajuns la ei în țară.

Suntem absurzi să cerem unei alte țări, doar pe motiv că este membră UE cu mai multă experiență, să ne educe și să ne integreze social oamenii de care ne-am lepădat așa ușor, iar noi să ne spălăm pe mâini de toate păcatele doar cu păreri de rău în public. Este absurd cum de nimeni nu se întreabă unde s-au dus atâția bani veniți pe programe care ar fi trebuit să se deruleze pentru educarea și integrarea socială a romilor din România, în rândul cărora astăzi se înregistrează cea mai mare rată de analfabetism. Și este la fel de absurd să credem că dacă astăzi ne facem "mea culpa" în stradă scăpăm de corvoada carențelor educaționale, a egoismului exagerat care a pus stăpânire pe noi și, la următorul "Mailat", fie el în Italia sau în altă țară, vom fi absolviți de vina de a ne fi ignorat, de-a lungul timpului, cetățenii.

Că este sau nu rom sau că era de altă etnie, pe Mailat trebuie să ni-l asumăm, oricum, noi românii. Pentru că el provine din țara care se numește simplu, România, și care susține că asigură șanse egale pentru toți cetățenii, indiferent de etnie. Ar trebui să tragem acum linie și să vedem ce-am mai putea face pentru a-i integra pe viitorii "Mailat", indiferent de etnie, și nu să ne dezicem de ei dându-le un vânt peste graniță în numele statutului nostru de țară membră UE. Și asta pentru a nu fi tocmai noi, românii, primii care discriminează.