Euro-politică și euro-fotbal

La fotbal și la politică se pricepe tot românul. Nu numai pentru că sunt două fenomene sociale foarte importante pentru comunitățile de oameni, dar și pentru că raționamentele de desfășurare și organizare ale celor două îndeletniciri au devenit aproape identice.

La fel ca în fotbal, unde valoarea echipelor diferă în funcție de performanțe și buget, în politică există partide mari, care își împart supremația și voturile, partide mici, care ciugulesc ce rămâne de la cele mari, și partide de buzunar sau de "ligi inferioare", dacă am face o conexiune între domenii.

Ca și în politică, cluburile de fotbal au patroni și președinți care fac cărțile între ei.

Dacă Liga 1 îl are pe Mitică, cel care aranjează lucrurile ca toți să aibă ce ciuguli, în plan politic există Călin, care ține partidele favorabile la guvernare, iar pe cele potrivnice în opoziție.

Pe post de "combinator șef" îi găsim, de o parte și de alta, pe Viorel Hrebenciuc și Jean Pădureanu. Ambii se pricep să trucheze de minune partidele care poartă miză, după care se jură că nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase. Cert este că amândoi au făcut averi mari după combinațiile din domeniu.

Transferul de jucători este permis atât în politică, cât și în fotbal. Toți caută gloria și împlinirea materială la echipele care se află în top. Cum scad rezultatele, jucătorii își caută alt club, fără nici cea mai mică remușcare. Dacă în fotbal transferurile se plătesc în euro, în politică, ele își găsesc satisfacție în favoruri personale și funcții. În cele din urmă, tot la bani se reduce. Din păcate, bani publici.

Și, pentru ca meciurile să se dispute corect, la fiecare partidă este desemnat un arbitru central. El trebuie să fie imparțial și să respecte regulamentul, altfel riscând suspendarea. Arbitrul Băsescu a pățit-o pe pielea lui. Cluburile din parlament au cerut și au votat pentru eliminarea lui din arbitraj. Comisia de disciplină, adică electoratul, nu a fost de acord.

Aceasta a fost prezentarea în mare a celor două fenomene. În viața de zi cu zi, ele se aseamănă, însă, și mai mult, mai ales în părțile negative. Acuzații de corupție, meciuri trucate, jucători transferați chiar în timpul meciurilor, aranjamente de culise. Cei mari hotărăsc cine retrogradează, sfidând realitatea din teren.

Spectatorii sunt de o parte și de alta. De cele mai multe ori, atât spectatorul de la urnă, cât și cel din tribune, plătește mult prea scump pentru un bilet la un meci de cea mai proastă calitate. Mai fluieră ei din când în când, mai protestează în semn de nemulțumire, dar mai mereu li se închide gura cu forța.

Acum lupta se duce pentru Europa. Steaua, Dinamo și Rapid vor să ne arate cum se joacă fotbalul mare din Liga Campionilor sau Cupa UEFA. De partea cealaltă, politicienii se bat pentru a găsi un loc în selecționata României de la Bruxelles.

Din nefericire, mai ales după ce am văzut meciul Stelei cu Bate Borisov, nici fotbaliștii și nici politicienii nu prea au față de Europa. În cele din urmă, sunt convins că o să ajungem acolo, chiar și ghidați de vechea vorbă românească "Prost să fii, noroc să ai". Dar tare îmi e că atât jucătorii Stelei, cât și partidele politice, o să se facă de cacao. Dacă pentru primii nu ar fi bai, pentru politicieni răspundem noi cu viitorul nostru.