Concurs Eurogunoaie

Mizeria, tupeul și lipsa de educație au început să îi domine din ce în ce mai mult pe români. Cei șapte ani de acasă nu mai reprezintă pentru unii cetățeni nimic. S-au pierdut, în timp, sau, mai grav, nu au existat niciodată.
Mă refer aici la faptul că tot mai mulți dintre vecinii noștri își aruncă mizeria în fața blocului. Deși sunt pubele special amenajate, tot mai mulți oameni preferă, de lene sau din simplă comoditate, să arunce pungile cu gunoi menajer în coșurile de plastic prinse de stâlpii din fața blocului.
Ele ar trebui utilizate pentru ambalaje, sticle de suc sau pachete de țigări. Oamenii le-au găsit însă o altă întrebuințare, la scară mult mai mare.
Ne întrebăm ce măsuri s-ar putea lua împotriva nesimțirii.
Cred că românul s-a obișnuit mai mult cu bâta și cu amenda decât cu vorba bună. Doar prin amenzi mai putem spera că, în final, vor învăța și cei care au uitat că este timpul să intre în rândul cetățenilor europeni.
Nu de puține ori, mi s-a întâmplat să ies din casa blocului și să îl văd pe vecinul de la scara alăturată cum își descarcă sacii de gunoi pe unde apucă. În momentul în care încerci să le atragi atenția, devin agresivi. În loc să vezi o părere de rău, te alegi cu un zâmbet în batjocură și cu un răspuns banal: "aici este mai aproape".
Prin mustrare nu reușești decât să îți faci tu nervi. Sau și mai rău, ești văzut ca un inamic.
Pentru mulți, integrarea în Europa s-a făcut doar pe hârtie. Mentalitatea și nesimțirea, în schimb, sunt la loc de cinste. Românii au devenit tot mai indiferenți față de societate și de lumea înconjurătoare. Ne mai întrebăm atunci de ce românii plecați peste graniță sunt catalogați drept hoți sau corupți.
Până vom deveni cetățeni europeni în adevăratul sens al cuvântului trebuie să îi învățăm pe cei de lângă noi ce înseamnă curățenia și responsabilitatea.
Cu timpul, poate vom prinde și noi ceva din maturitatea, experiența țărilor mult mai dezvoltate care au reușit să se integreze în sistemul și valorile europene.

Mizeria, tupeul și lipsa de educație au început să îi domine din ce în ce mai mult pe români. Cei șapte ani de acasă nu mai reprezintă pentru unii cetățeni nimic. S-au pierdut, în timp, sau, mai grav, nu au existat niciodată.
Mă refer aici la faptul că tot mai mulți dintre vecinii noștri își aruncă mizeria în fața blocului. Deși sunt pubele special amenajate, tot mai mulți oameni preferă, de lene sau din simplă comoditate, să arunce pungile cu gunoi menajer în coșurile de plastic prinse de stâlpii din fața blocului.
Ele ar trebui utilizate pentru ambalaje, sticle de suc sau pachete de țigări. Oamenii le-au găsit însă o altă întrebuințare, la scară mult mai mare.
Ne întrebăm ce măsuri s-ar putea lua împotriva nesimțirii.
Cred că românul s-a obișnuit mai mult cu bâta și cu amenda decât cu vorba bună. Doar prin amenzi mai putem spera că, în final, vor învăța și cei care au uitat că este timpul să intre în rândul cetățenilor europeni.
Nu de puține ori, mi s-a întâmplat să ies din casa blocului și să îl văd pe vecinul de la scara alăturată cum își descarcă sacii de gunoi pe unde apucă. În momentul în care încerci să le atragi atenția, devin agresivi. În loc să vezi o părere de rău, te alegi cu un zâmbet în batjocură și cu un răspuns banal: "aici este mai aproape".
Prin mustrare nu reușești decât să îți faci tu nervi. Sau și mai rău, ești văzut ca un inamic.
Pentru mulți, integrarea în Europa s-a făcut doar pe hârtie. Mentalitatea și nesimțirea, în schimb, sunt la loc de cinste. Românii au devenit tot mai indiferenți față de societate și de lumea înconjurătoare. Ne mai întrebăm atunci de ce românii plecați peste graniță sunt catalogați drept hoți sau corupți.
Până vom deveni cetățeni europeni în adevăratul sens al cuvântului trebuie să îi învățăm pe cei de lângă noi ce înseamnă curățenia și responsabilitatea.
Cu timpul, poate vom prinde și noi ceva din maturitatea, experiența țărilor mult mai dezvoltate care au reușit să se integreze în sistemul și valorile europene.