Fă-te că lucrezi!

Nu l-aș alege pe comentatorul politic Sever Voinescu. Nu i-aș da votul meu pentru un fotoliu de parlamentar. Îmi plăcea prea mult cum scrie despre mocirla în care se bălăcesc voluptuos politrucii noștri ca să-l mandatez acum pentru o "domnie" în regatul amatorilor. La fel cum n-aș vota niciun cântăreț, fotbalist, gimnast, vedete reciclate și politicieni scoși de la naftalină. În niciun caz n-aș pune ștampila pe Florin Călinescu, dacă ar candida pentru liberali sau pentru orice alt partid. Și asta pentru că sunt de părere că notorietatea, popularitatea, talentul de muzician sau cel actoricesc, o oarecare charismă nu țin loc de pragmatism, de un soi de geniu politic, de ce nu?!, de disponibilitatea "curvăsărelii" în așternuturile fără cap și fără coadă ale politicii autohtone.

Care e riscul schimbării la față al clasei politice românești? Fetele care scuipă flăcări vor face, în Senat și Camera Deputaților, acrobații pe sârmă, cu cercuri și cu lei? Cu foci pe bicicletă? Prea luminații comentatori politici care se spală azi pe mâini de ideologii și principii vor deveni legiuitorii zilei de mâine cu toate că, în sinea lor, se vor da de ceasul conștiinței între ceea ce știu că e bine și ceea ce cred că ar putea da bine la mulțime?

Nu cred că amatorismul candidaților de conjunctură va schimba proiectul politic. La fel cum nu cred nici că stagnarea din cercul puturoșilor actuali ar trebui să continue, ca o bătaie de joc, ca o parodie la care nimeni, absolut nimeni nu mai râde.

Între somn și "dulcea" inerție parlamentară, senatorii și deputații trag de mandate ca de o gumă de mestecat de care muritorii de rând fug cât îi ține… scârba, lehamitea, dezamăgirea. Lătrătorii "de marcă" doar mârâie, nu mușcă. Iar dacă, totuși, o fac, mușcă eventual din electorat, din tot ce i-a mai rămas lui, din tot ce încă n-a pierdut în 19 ani: un licăr plăpând de speranță (nici el nu mai știe de ce și pentru ce se încăpățânează să creadă), o urmă de admirație paradoxală față de "cei care, de-acolo, de sus, ar putea să influențeze în vreun fel calitatea vieții lui".

Și atunci, firesc, te întrebi: pe cine naibii să mai alegi? Pe cine să mai creditezi să te reprezinte, să te mintă, să-și verifice, pe tine, capacitatea de disimulare arogantă? Pe cine să pariezi, de cine să te lași convins că el nu va face, în vecii vecilor, nicio alianță ipocrită?

În actualii mitomani nu am încredere. Dar, pe de altă parte, nici în artiștii care dau din buze, făcând playback, pe scenele în paragină ale televiziunilor de carton nu mă încumet să-mi investesc votul. Politicienii de ocazie rămân cramponați în propriul amatorism, dar riscă, precum ceilalți, să se lase cuprinși de lăcomie și nesimțire. Dacă tot au pâinea și cuțitul în mână de ce să nu se prefacă și ei că lucrează, nu-i așa?"

Cum i-au zis lui Dinescu după revoluție, în studioul televiziunii române, pe 22 decembrie 1989? "Mircea, fă-te că lucrezi!"