Fonduri pentru popularizarea "Paraziților" în școli

Scriam acest text în 2005, într-o efemeră publicație online. Astăzi, revăzându-l pentru a-l posta pe blog, constat că situația este neschimbată, iar ideea pe care o lansam din titlu nu a prins. Insist, așadar:

Hoardele de analfabeți revărsate pe porțile liceelor după 1989 vin să ne arate calitatea învățământului româ-nesc. Puzderie de "vre-o", de "m-ai bine", de "a-ți făcut", de "mi-ar place", de "ca și ziarist, trebuie să mă pronunț pentru…", de "președenție" se văd și se aud în fiecare zi, demonstrând dedicarea profesorilor față de meseria lor și dragostea românului față de gramatică.

E limpede pentru mine că educația era mai bună pe vremea Împușcatului. Corespondez aproape zilnic cu foști colegi de școală generală sau de liceu, unii plecați de ani de zile în străinătate, mulți fără studii superioare, care nu fac, nici măcar din întâmplare, din grabă, greșeli gramaticale.

Alături de aceste experiențe plăcute, îmi persistă în memorie testele pe care le dădeam la angajare unor tineri aspiranți la meseria de ziarist, toți absolvenți de studii superioare, unii chiar absolvenți de litere, majoritatea absolvenți de jurnalistică. Indignare, revoltă, dispreț, iar în ultimă instanță tristețe în fața unor greșeli inadmisibile chiar la clasa a cincea - acestea erau sentimentele care mă încercau. În final, în lipsă de altceva, eram nevoită să-i primesc în redacția ziarului la care lucram atunci și să-mi asum obligația de a-i învăța nu să devină ziariști, ci să scrie românește.Cine e de vină pentru agramatismul cronic al absolvenților din anii postrevoluționari? Nici nu există un răspuns clar la această întrebare.

Într-o oarecare măsură, dezin-teresul dascălilor, prost, dar nu atât de prost plătiți cum ar vrea ei să credem. Oricum, să fim cinstiți, și înainte de revoluție se făceau me-ditații, pentru că ceea ce se preda la școală nu era de ajuns pentru aspiranții la studii superioare.

Poate dezinteresul părinților, prinși mai mult în vâltoarea vieții de când nu mai e comunismul care te încadra în serviciu automat, e democrație și luptă acerbă pentru un loc de muncă mai bine plătit sau, pur și simplu, pentru un loc de muncă oricare ar fi acela. Cine mai are timp să facă lecții cu puștiul de acasă, când vine obosit de la serviciu și nu știe ce să pună pe masă?

Poate televiziunea care ne-a luat cărțile din mână și ne-a proptit cu ochii în monitor și cu degetul pe butoanele telecomenzii - unde sunt vremurile acelea când citeam la masă, citeam în pat, citeam în baie, nu-mi venea să las cartea, căci pentru ce să s-o las? ca să mă uit la telejurnal? Și bine făceam! Acum pentru ce o las? Pentru divertisment cretin și cretinizant, pentru niște bagatele de știri, manipulate și cu scop de manipulare, pentru tele-novele difuzate cu același obiectiv de îndobitocire…

Să fie lipsa dotărilor din școli? N-aș prea crede, mă scuzați… Pe vremea mea, nu aveam calcula-toare în liceu, nu aveam cine știe ce laboratoare sau materiale di-dactice, clasele erau friguroase, băncile sărăcăcioase, n-aveam termopane, iar facultatea am făcut-o pe timpurile când, la sediul vechi de pe Mamaia al Universității Ovidius, era un ger iarna de scriam la cursuri cu mănușile pe mâini.

De fapt, sunt toate la un loc și vin din rele cu mult mai profunde. În primul rând, ar trebui să deplângem și să încercăm să corectăm - dar cu cine, vă întreb? - răsturnarea acelei scări de valori în care credeam înainte de 1989. Și este de vină pentru asta întreaga clasă politică, pentru că de la politicieni ni se trage totul. De la politicieni și de la marii magnați ai României, de la care tinerii au învățat că nu-ți trebuie prea multă carte ca să faci bani - bani de bani! - și cu atât mai puțină carte iți trebuie ca să ajungi să conduci o țară. Totul e să știi sa profiți de ocazii, să furi din banul public și să ai su-ficientă minte și destul farmec personal cât să dai din gură pentru a prosti mulțimile. De ce să nu faci ca ei dacă aceasta e rețeta de succes?

E o mare mulțumire pentru mine când văd că mai sunt tineri care - scrâșnind din dinți, ridicând în jurul lor baricade de obscenități aproape de neînțeles, apărându-se cu invective eliberatoare, strigate din viscere, având curaj să vadă fără perdea mizeria ce ne cuprinde pe toți, ieșiți din subsoluri de blocuri sordide și alegând să rămână underground - înțeleg, da, ei înțeleg că doar cultura ne poate salva, ne poate ridica din gunoi. Și pun pe muzică versuri surprinzătoare ca acestea:

"Dacă să-nveți n-ai sete

O să speli closete

Și privind aceste aspecte

Nimeni n-o să te respecte

Află că-n acest pervers univers divers

Trebuie să te informezi corect și să-nveți din mers

Dacă vrei s-ajungi o mare sculă în stradă, bineînțeles

Ține minte că mintea conduce pumnul, nu invers

Realizezi că viața dă palme celui ce doarme

Ignorant și incult rămas fără arme

Instig la cultură, nu doar să duci sticla la gură

Să începi să fii corect, competiția e dură

Învățați, copii, și reînvățați părinții să învețe

Că sunt depășiți de timp acum la bătrânețe

Și n-am finețe, am pierdut-o când eram un pici

Vezi, curiozitatea pe-aici nu omoară pisici

Nici un motiv de stres n-ai, dar în minte alarma sună

Și sună că încet-încet întrebările se adună

"Crede și nu cerceta" e-o mare minciună

Am pierdut secole încercând să luăm luna în mână.

Mesajul e clar și nu se îndreaptă către Marte

De dragul diversității citește o carte!

Dacă vrei să faci lumină când e pentru tine noapte

Educă-te singur, frate, citește o carte!

Că porți bascheți sau tocuri

Tot vezi coborând din blocuri

Oameni triști, inculți, plânși, toți în căutare de job-uri

Viața-i o carte deschisă, deschide-ți mintea, învață!

O carte citită te-ajută să te descurci altfel în viață

Trebuie să știi să legi două cuvinte, copile

Altfel riști sa fie câinele tău mai deștept ca tine

Educă-te singur, știi, nu-i greu deloc

Nu doar cărțile de joc în viață ți-aduc noroc

Alege-ți un loc în societate,

nu-i un joc deloc, frate

Fii pregătit să ții piept încercărilor toate

De fapt, ești singur, sunt sigur ca te simți singur

Într-o lume în care toți inculții visează numai bani, desigur

Contează ce-i în cap când ești supus la probe

Ai să-i îngropi pe toți, pe rând, din vorbe."

Poate bugetul educației ar trebui să cuprindă fonduri pentru popularizarea Paraziților în școli…