Frăția muncii la negru

De când lucrez în mass-media, nu există lucru mai enervant pentru mine, decât conferințele de presă în care sunt prezentate numai cifre. "Am dat atâtea amenzi în valoare de…atâtea miliarde de lei", sunt cuvintele rostite cu mare mândrie de șefii unor instituții publice. Cuvinte care le ies din gură cu o viteză mai mare ca a unui calculator ce numără bani la bancă.

Mai mult, atunci când își prezintă marile realizări, unii se umflă în pene de parcă ar fi câștigat la 6 din 49. Doar cifre, fără exemple concrete.

Munca la negru este o problemă acută cu care se confruntă sectorul economic al țării noastre. Există patroni care au înțeles că nu au voie să o mai ia pe lângă lege și respectă întocmai prevederile legale. Cu toate acestea, cinstea lor este umbrită de cealaltă categorie. Cea a patronilor șmecheri care au pile peste tot și își permit să trateze salariatul ca pe o slugă de pe plantație. Îl țin la muncă fără forme legale, peste program, fără echipament de protecție și, de multe ori, cu niște salarii mizerabile.

În caz că se găsește vreun angajat mai tupeist care să-i spună că-l reclamă la Inspectoratul Teritorial de Muncă, patronul îi răspunde în față, fără pic de jenă, că are prieteni acolo și nimeni nu se va atinge de el. Și are dreptate. Când patronii sunt prinși cu mâța în sac, amenda scrisă pe procesul verbal poate fi micșorată substanțial în schimbul unei atenții date inspectorului de la ITM.

În altă ordine de idei, există șefi ai unor instituții care, atunci când se hotărăsc să facă câte-o conferință de presă, se așteaptă ca toți jurnaliștii prezenți să înghită ca pelicanul numai ceea ce vor ei să spună. Adică cifre.

Treaba se schimbă numai atunci când se trezește vreunul care să pună vreo întrebare mai deranjantă pentru urechile șefului.

Ca, de exemplu, atunci când îl întrebi pe șeful Inspectoratului Teritorial de Muncă care sunt firmele unde s-au dat amenzi pentru munca la negru.

Șeful ridică din umeri, se uită în dreapta și speră să-i vină scăparea de la adjunctul său. Acesta, la rândul său, stă câteva clipe și spune pe un ton grav că nu au voie să facă public acest lucru. În schimb, nu știe să spună cine le interzice.

Vizavi de această modalitate de lucru cu presa, eu una nu înțeleg decât două lucruri din astfel de conferințe. Portița pentru munca la negru este deschisă tocmai din cauza tăcerii celor care conduc ITM-ul. De asemenea, observ că cei care tolerează această formă de abuz, adică munca la negru, sunt tocmai o parte a inspectorilor de la ITM care aleg să păstreze sub cheie numele celor ce comit ilegalități în domeniul muncii. Și, pentru că sunt și eu om, am chiar momente de înțelegere pentru ei. Că doar toți avem prieteni. Mai ales atunci când ai fost pus în fruntea instituției de către un partid politic.

De când lucrez în mass-media, nu există lucru mai enervant pentru mine, decât conferințele de presă în care sunt prezentate numai cifre. "Am dat atâtea amenzi în valoare de…atâtea miliarde de lei", sunt cuvintele rostite cu mare mândrie de șefii unor instituții publice. Cuvinte care le ies din gură cu o viteză mai mare ca a unui calculator ce numără bani la bancă.

Mai mult, atunci când își prezintă marile realizări, unii se umflă în pene de parcă ar fi câștigat la 6 din 49. Doar cifre, fără exemple concrete.

Munca la negru este o problemă acută cu care se confruntă sectorul economic al țării noastre. Există patroni care au înțeles că nu au voie să o mai ia pe lângă lege și respectă întocmai prevederile legale. Cu toate acestea, cinstea lor este umbrită de cealaltă categorie. Cea a patronilor șmecheri care au pile peste tot și își permit să trateze salariatul ca pe o slugă de pe plantație. Îl țin la muncă fără forme legale, peste program, fără echipament de protecție și, de multe ori, cu niște salarii mizerabile.

În caz că se găsește vreun angajat mai tupeist care să-i spună că-l reclamă la Inspectoratul Teritorial de Muncă, patronul îi răspunde în față, fără pic de jenă, că are prieteni acolo și nimeni nu se va atinge de el. Și are dreptate. Când patronii sunt prinși cu mâța în sac, amenda scrisă pe procesul verbal poate fi micșorată substanțial în schimbul unei atenții date inspectorului de la ITM.

În altă ordine de idei, există șefi ai unor instituții care, atunci când se hotărăsc să facă câte-o conferință de presă, se așteaptă ca toți jurnaliștii prezenți să înghită ca pelicanul numai ceea ce vor ei să spună. Adică cifre.

Treaba se schimbă numai atunci când se trezește vreunul care să pună vreo întrebare mai deranjantă pentru urechile șefului.

Ca, de exemplu, atunci când îl întrebi pe șeful Inspectoratului Teritorial de Muncă care sunt firmele unde s-au dat amenzi pentru munca la negru.

Șeful ridică din umeri, se uită în dreapta și speră să-i vină scăparea de la adjunctul său. Acesta, la rândul său, stă câteva clipe și spune pe un ton grav că nu au voie să facă public acest lucru. În schimb, nu știe să spună cine le interzice.

Vizavi de această modalitate de lucru cu presa, eu una nu înțeleg decât două lucruri din astfel de conferințe. Portița pentru munca la negru este deschisă tocmai din cauza tăcerii celor care conduc ITM-ul. De asemenea, observ că cei care tolerează această formă de abuz, adică munca la negru, sunt tocmai o parte a inspectorilor de la ITM care aleg să păstreze sub cheie numele celor ce comit ilegalități în domeniul muncii. Și, pentru că sunt și eu om, am chiar momente de înțelegere pentru ei. Că doar toți avem prieteni. Mai ales atunci când ai fost pus în fruntea instituției de către un partid politic.