Gang - bang științific: moarte și protoni

De câteva zile asistăm la regizarea unei apocalipse științifice epocale. Asaltați de sute de informații greu digerabile, ne simțim, deodată, mai bogați intelectual. Odată cu toamna, pregătirea apocalipsei a ocupat mințile și conversațiile românilor de pretutindeni, mai ceva decât umplerea cămărilor cu murături, gogoșari și alte motivații autumnale.

În istoria mondială se va înregistra isteria națională generată de acest gang-bang al minților luminate care luptă pentru un nou big bang. Dar totuși, n-a fost să fie… suntem mai vii decât oricând, după o zi de trăit viața la maxim. Ce urmează mai departe? O vizită de lungă durată la "mec", un tur al bulevardului Mamaia cu peste 100 la oră, o liniuță, o cascadorie gastronomică? Fizicianul Stephen Hawking definește, în cartea sa, "O scurtă istorie a timpului", găurile negre: "Goluri negre în spațiu pe care nu le putem vedea, pentru că lumina lor nu ar ajunge la noi, dar totuși am putea să simțim atracția lor gravitațională".

O imensă gaură neagră ar fi putut înghiți, ieri, pământul, fără un scenariu pre - pay al judecății de apoi. Cu o stare fundamental mioritică, am fost pregătiți să înfruntăm moartea, fără emoții, entuziaști chiar, ca niște copii care așteaptă Crăciunul cu nasul lipit de geamul înghețat. Schimbare să fie, dar să știm noi. Și am știut! Dar nu s-a întâmplat nimic demn de un scenariu Spielberg.

Îmi aduc aminte ce spuneau bătrânii atunci când venea vorba despre sfârșitul pământului: atunci când tehnologia va ajunge la cel mai avansat nivel, pământul TREBUIE să se sfârșească. Mi se părea stupid. Încă mi se mai pare, istoria a dovedit-o. Dar dacă ar fi să admitem afirmația, ea ar fi demontată de ce s-a întâmplat ieri: faptul că apocalipsa nu s-a produs dovedește că tehnologia nu a avansat îndeajuns. Simplificarea vulgară de mai sus poate fi corelată cu raționamentul conform căruia gândirea științifică nu e lucidă decât dacă e filosofică, de aici teoria lui Heidegger conform căreia știința visează.

De apreciat este efortul cercetătorilor de la Geneva, care încearcă, prin experimentul lor, să răspundă la o serie de întrebări legate de apariția Universului. Ieri am fi putut fi înghițiți de o imensă gaură neagră (sau de mai multe și mai mici), așa cum afirmau unii reprezentanți ai opiniei publice. Si totuși, nici gaura neagră nu ne-a înghițit, nici Stephen Hawking nu miroase (a) vreo apocalipsă prea curând.

Maestrul contemporan al fizicii a pus un pariu pe 100 de lire că cercetătorii nu vor găsi particula lui Dumnezeu. Nu e însă prea târziu, pentru că experimentul continuă. Anul 2000 era, conform unor voci paranoice, predestinat sfârșitului pământului. Nici atunci n-a fost să fie. Să nu ne pierdem, totuși, speranța. Apocalipsa va veni cândva, indiferent ce vom asculta în IPOD-uri. Tu cum vrei să-ți petreci sfârșitul lumii?