Hora fraților Dinamită

Iată că reîncepe tocmeala pe posturile plătite din bani publici, adică din banii noștri. Cea mai revoltătoare mi se pare împărțirea posturilor de prefect după algoritmul puterii. Fără perdea, absolut pe față, partidele continuă tradiția clientelismului politic chiar și în această instituție pentru care de ani de zile este plănuită și legiferată depolitizarea.
Algoritmul bate legea funcționarilor publici sau hotărârile privitoare la înalții funcționari publici sau pretențiile Uniunii Europene sau criteriul banilor (publici, deci tot din buzunarele noastre) investiți în școlirea prefecților și subprefecților. Nu mai contează obiectivul de a asigura "stabilitatea nivelurilor superioare ale administrației publice în momentul schimbărilor care intervin la nivel politic".
Algoritmul prevede un lucru simplu: unde Consiliul Județean a fost câștigat de un partid, prefectul va fi de aceeași culoare, cu doi subprefecți din partidul partener de guvernare. Ceea ce face imposibilă și coboară în derizoriu una dintre cele mai importante misiuni pe care instituția prefectului le are: aceea de a verifica legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local sau ale primarului. Păi ni-l putem imagina pe Liviu Brăiloiu, partenerul de distracție al lui Mazăre, verificând legalitatea actelor administrative ale lui Radu, ale lui Nicușor sau chiar ale fratelui său, Ovidiu, primarul de Eforie?
Mai rău, putem să ne imaginăm un motiv decent și nobil pentru care aleșii locali ai unui partid și-ar dori cu atâta ardoare prefect de aceeași culoare și de aceeași teapă cu ei? Prefectul este cel îndrituit să atace în instanță orice act dubios din punct de vedere al legalității. Omisiunea atacului în termen legal, avizul dat de Prefectură constituie acoperirea pe care aleșii locali o pot invoca în orice context.
Dacă însăși alianța PSD - PD-L nu a reușit întrutotul, chiar acest algoritm vine să dărâme orice iluzie că lupta anticorupție mai are un viitor. În cazul în care o cât de slabă intenție de aliniere la standardele cerute de UE ar fi subzistat, formula ar fi trebuit să fie exact invers: aleși locali ai partidului X cu prefect al partidului Y, pentru ca un minim control să poată fi exercitat.
Dar este exact ceea ce gașca de la conducerea județului Constanța urăște: controlul, orice control asupra acțiunilor sale. De aici și ofensiva continuă căreia a trebuit să-i facă față prefectul Culețu pe toată perioada mandatului său. Doar că nu l-au scuipat și nu l-au agresat fizic, că în rest l-au încercat cu tot felul de insulte și campanii de presă, la care prefectul nu a ripostat decât cu legea în mână, înaintând, în cele din urmă, plângere penală pentru ultraj și purtare abuzivă.
Eh, pot să fie fericiți că au scăpat de el. Să vă țineți acum ce horă vor încinge frații Dinamită și cu ce minuni ne-om pricopsi noi, constănțenii, de pe urma unui mandat politic dominat de prietenie, bună înțelegere și consens total…