Concurs Iartă-mă, fraiere…

Nu m-ar mira ca în săptămânile ce urmează social-democrații să "plonjeze", așa cum numai ei știu, în spațiul public mai mult decât au făcut-o, cumulat, în ultimii patru ani. Nu m-ar surprinde dacă ei vor da startul unor gesturi de o mărinimie înduioșătoare, dacă își vor vărsa miile de euro (banii lor de buzunar) la teledonuri mult mediatizate și nici dacă vor "coborî" în mijlocul celor care cuvântă, dar care se vând. Acțiuni despre care vor scrie, desigur, și pe blog-urile pe care își ridică propriile statui.
Și, atunci, într-o rescriere contemporană a "Mioriței", ciobănașul pesedist se va răzvrăti împotriva celorlalți doi (oricare ar fi ei, galbeni sau portocalii, prea puțin mai contează) și având de-a dreapta sa un conservatorism… felin va țipa, va plânge, va implora electoratul sărac, murdar și rătăcit să-l ierte…
Da, da, chiar așa… să-l ierte încă de pe acum pentru zecile de promisiuni desprinse din basme cu feți frumoși și cu zâne, să-l ierte pentru candidații "picați" din revistele de benzi desenate, pentru cazmale și glume de șantier, pentru căști de protecție și discursuri răsuflate, aroganțe gratuite și sloganuri care frizează nesimțirea.
O să-i mai spună celui care nu mai crede în puterea votului să aștepte până atunci când copiii, frații, rudele sale îl vor anunța că nu se mai întorc din străinătate, "ca să moară de foame aici", să aștepte o locuință care, știe și el prea bine, e o altă fată Morgana de campanie, să aștepte până în momentul în care va fi deja prea târziu.
Iar atunci, în clipa de grație, "prostănacii", "bomboneii" și bunicuțele vor ieși din nou la înaintare să-și arunce veninul, reproșurile, criticile.
Iartă-mă, fraierule, că te-am mințit, că te-am făcut din nou să crezi în spectacol, în circ, în derizoriu, în compromis și dezgust. Iartă-mă pentru că ai fost atât de credul încât să-ți imaginezi, iarăși, că voi chiar aveți o șansă.
Pesediștii nu se vor duce la Mircea Radu și nici la "răposata" exhibare a suferințelor de pe postul public de televiziune, anume "Iartă-mă". N-o să-ți bată la ușă ca să-ți spună rușinați, înfrânți și umili, "Mă ierți?, te rog eu mult, mă ierți?".
Așa este, la vie en rose e cam gri, sacoșele s-au cam rărit, că ce-i prea mult strică. E drept, am cam exagerat, ne-am agitat cam mult, dar dacă așa a fost scenariul, ne-am conformat. Aaa, și… da, chestia cu decorul și costumele a fost destul de penibilă, dar cum electoratul nostru e foarte pestriț și mai puțin intelectual am zis că… merge și așa.
Și-am tot mers pe principiul acesta până când noi am crescut și ne-am făcut mari, în timp ce voi, naivi și tolomaci, după ce ați înghițit gălușca v-ați făcut mai mici, și mai mici și mai mici... Și dacă tot sunt într-un moment de maximă sinceritate pentru un social-democrat dă-mi voie să-ți spun că "nu te-ai mișcat bine" (asta ca să aduc aminte de cunoscuta remarcă a prietenului Liviu Dragnea, la un concurs de miss), pentru că ești un fraier de alegător. Iartă-mă, fraiere! Dacă poți.