Infern

Întâmplarea face ca nenorocirea din abatajul (mai corect ar fi fost, cred, abatorul) de la Petrila să se fi petrecut în plină campanie electorală, ocazie pentru diverși să comită mintenaș gesturi dacă nu stupide, cel puțin neinspirate. În categoria asta intră, de-a valma, și decizia liberalilor de a-și întrerupe campania electorală (chestie lăudabilă, dacă n-ar trăzni de la o poștă a PR nesimțit), și încercarea lui Stolojan de a politiza moartea unei duzini de oameni, și ușurința cu care primul ministru afirmă că minerii răniți pe care i-a vizitat el la spital nu i s-au plâns de condițiile de muncă! Nici președintele nu s-a lăsat mai prejos, emanând un adevăr cutremurător: "Categoric, minele trebuie modernizate". Nu, zău!
Cred că nici un om întreg la cap din țara asta nu-și imaginează vreo secundă că ortacii coboară în noaptea de cărbune ca și cum ar merge la un ceai dansant. Ceea ce înseamnă că ori Tăriceanu mănâncă ca capra, ori răniții l-au trombonit (mai ales dacă erau pe sedative), impresionați de aterizarea printre ei a întâiului manechin al țării. Păi, ce să-i zici parfumatului nostru premier, cum să te lamentezi că n-ai de ales? Filosofia omului simplu este și ea simplă, dar izvorăște dintr-o amarnică experiență de viață: nu intri în șut, te așteaptă o viață și mai mizerabilă la suprafață, dacă așa ceva mai este posibil în acea vale a plângerii.
De aici grotescul situației, nu din numărul de morți și răniți, victime care cât de curând vor deveni statistici.
Lipsa de alternative viabile îi aruncă pe acei oameni în mină în fiecare zi, în fiecare noapte. Lipsa de responsabilitate colectivă transformă orice anchetă a autorităților în astfel de cazuri într-o vânătoare de vrăjitoare. Lipsa de bun simț elementar îi metamorfozează pe politicienii aflați în campanie, indiferent de culoare, în triste figuri ce ne cerșesc votul cu astfel de practici penibile. De parcă azvârlitul mâței moarte și acuzațiile inutile și inutilizabile îi vor învia pe minerii morți.
Iadul nu e acolo, jos, iadul e aici, pe pământ, ne rânjește hâd din panourile și clipurile electorale, din machetele de presă, din comunicatele râncede de campanie, din sclifoselile candidaților pe care îi interesează mai mult dacă dau bine pe sticlă sau la ziar. Petrila? Deja au și uitat unde vine pe hartă.