Învățământul, o sorcovă!

În timp ce școlile noastre au rămas încă pe schele, nu au aviz sanitar de funcționare, iar copiii din multe sate învață în frig după manuale rupte și vechi, de acolo, de sus, ne mai lovește ceva în cap.

Cei de la Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar - cei cu mapele, știți voi, cei care stau și gândesc în numele altora și pe urmă aruncă bombe tot pe umerii elevilor, profesorilor și ai părinților - vor întocmi fișe descriptive ale fiecărei școli din țară. Nimic nou până acum, aceeași birocrație.

Însă cei de la Agenție vor ca, pentru fiecare indicator, să existe și un fel de calificativ, cum ar fi excelent, foarte bine, bine, satisfăcător, nesatisfăcător sau cu stegulețe albastre, galbene, roșii! "Păsărica" a scos-o Șerban Iosifescu, președintele Agenției, cel care este clar că vede învățământul numai în culori, o fericire, o bucurie, o voioșie, ca în peisajele de prin abecedar, cu primele lecții despre anotimpuri!

Dar nu numai atât, culoarea respectivă va avea o semnificație, și anume: albastru reprezintă calitatea, roșu arată că școala are probleme. Potrivit celor de la Agenție, părinții vor ști, astfel, dacă se face educație de calitate, dacă școala are profesori buni, dacă este dotată cu mobilier nou sau dacă școala este securizată etc. Aceste fișe vor fi expuse la școli, pe Internet și la inspectoratele școlare, unde vor exista rapoartele complete ale tuturor școlilor din oraș. Iar, astfel, părinții, când vor să aleagă viitorul copiilor, vor avea în față numai culori! Ce fericire, bucurie, voioșie!

Dar cine poate spune cu exactitate ce înseamnă, de fapt, o școală bună? Una care își alege elevii, fără a da o șansă și celor "cu probleme", doar pentru a obține o anumită culoare?

Ce se întâmplă cu școlile de la țară, unde sunt juma’ calificați, juma’ necalificați și pensionari? Care calitate? În unele școli nu sunt asigurate minimum de condiții, iar copiii provin din medii defavorizate.

Această nouă găselniță cu monitorizare ARACIP este o discriminare mascată a școlilor, implicit a profesorilor care lucrează în ele. Spre exemplu, dacă, în unele școli, jumătate din profesori au note mari la clasă, jumătate, care predau la seral, au sub medie, ce culoare va primi școala? Și, cum sunt multe cazuri astăzi, din punct de vedere al dotării, câteva clase la parter, amenajate pe banii părinților, sunt moderne, primitoare, iar anexele unității sunt jalnice și decojite pe pereți?

Ca să nu mai vorbim de performanțele elevilor. Unii câștigă la NASA, alții adună absențe cât alții în doi ani, dar toți sunt în aceeași școală.

Poate ar fi mai bine să se vopsească fiecare zid al școlii într-o culoare, să arate ca o sorcovă. Pentru că învățământul românesc este astăzi o sorcovă, stegulețe ne mai trebuia, în rest avem de toate!

Vă urez, dragi profesori, culori cât mai frumoase!

În timp ce școlile noastre au rămas încă pe schele, nu au aviz sanitar de funcționare, iar copiii din multe sate învață în frig după manuale rupte și vechi, de acolo, de sus, ne mai lovește ceva în cap.

Cei de la Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar - cei cu mapele, știți voi, cei care stau și gândesc în numele altora și pe urmă aruncă bombe tot pe umerii elevilor, profesorilor și ai părinților - vor întocmi fișe descriptive ale fiecărei școli din țară. Nimic nou până acum, aceeași birocrație.

Însă cei de la Agenție vor ca, pentru fiecare indicator, să existe și un fel de calificativ, cum ar fi excelent, foarte bine, bine, satisfăcător, nesatisfăcător sau cu stegulețe albastre, galbene, roșii! "Păsărica" a scos-o Șerban Iosifescu, președintele Agenției, cel care este clar că vede învățământul numai în culori, o fericire, o bucurie, o voioșie, ca în peisajele de prin abecedar, cu primele lecții despre anotimpuri!

Dar nu numai atât, culoarea respectivă va avea o semnificație, și anume: albastru reprezintă calitatea, roșu arată că școala are probleme. Potrivit celor de la Agenție, părinții vor ști, astfel, dacă se face educație de calitate, dacă școala are profesori buni, dacă este dotată cu mobilier nou sau dacă școala este securizată etc. Aceste fișe vor fi expuse la școli, pe Internet și la inspectoratele școlare, unde vor exista rapoartele complete ale tuturor școlilor din oraș. Iar, astfel, părinții, când vor să aleagă viitorul copiilor, vor avea în față numai culori! Ce fericire, bucurie, voioșie!

Dar cine poate spune cu exactitate ce înseamnă, de fapt, o școală bună? Una care își alege elevii, fără a da o șansă și celor "cu probleme", doar pentru a obține o anumită culoare?

Ce se întâmplă cu școlile de la țară, unde sunt juma’ calificați, juma’ necalificați și pensionari? Care calitate? În unele școli nu sunt asigurate minimum de condiții, iar copiii provin din medii defavorizate.

Această nouă găselniță cu monitorizare ARACIP este o discriminare mascată a școlilor, implicit a profesorilor care lucrează în ele. Spre exemplu, dacă, în unele școli, jumătate din profesori au note mari la clasă, jumătate, care predau la seral, au sub medie, ce culoare va primi școala? Și, cum sunt multe cazuri astăzi, din punct de vedere al dotării, câteva clase la parter, amenajate pe banii părinților, sunt moderne, primitoare, iar anexele unității sunt jalnice și decojite pe pereți?

Ca să nu mai vorbim de performanțele elevilor. Unii câștigă la NASA, alții adună absențe cât alții în doi ani, dar toți sunt în aceeași școală.

Poate ar fi mai bine să se vopsească fiecare zid al școlii într-o culoare, să arate ca o sorcovă. Pentru că învățământul românesc este astăzi o sorcovă, stegulețe ne mai trebuia, în rest avem de toate!

Vă urez, dragi profesori, culori cât mai frumoase!