Iu lav șoping

- Ce faci? Ce-ai făcut ieri? Nu m-ai mai sunat…

- Păi nu prea am avut când, am fost la școala de la 9 la 18.00, am venit acasă, am "sărit" direct în pijamale, am terminat cartea lui Amélie Nothomb, care chiar nu m-a impresionat cine știe ce…

- Care dintre ele?

- "Uimire și cutremur"… Și am ascultat muzică… Nimic deosebit.

- Fată, ce nașpa de tine, chiar că n-ai făcut nimic ieri…

- N-am zis că n-am făcut nimic. Tocmai îți spuneam că…

- Fată, mă lași cu astea??

- Și tu? Ce-ai făcut ieri și azi?

- Am fost la mall. A fost mișto. Ieri am stat vreo patru ore, azi am fost din nou, iar am uitat cât e ceasu’, am stat din nou vreo patru ore…

- Opt ore în mall, în două zile? Și, scuză-mă că te-ntreb, ce-ai făcut: te-ai închinat la haine, te-ai rugat la umerașe, ai aprins lumânări la casă? Ai fost la librăria cu ceainărie, ai stat acolo și-ai ascultat muzică bună? A fost vreun eveniment care să fi meritat atâtea ore din timpul tău? Pe bune acum: ce-ai făcut opt ore în mall? Ți-ai deschis un magazin?

- Fată, tu-ți bați joc de mine?? Ce naibii era să fac la mall? M-am uitat la țoale, am văzut multe lucruri ca lumea, mi-am mai cumpărat una, alta, "chestiuțe", știi tu…

- Nu, acum că-mi spui, chiar nu știu…

- Hai, fată, că nu ești "tru"! Pe bune că nu ești… Chiar mă superi, să știi!

Stau și mă întreb cum Dumnezeul marketingului, Budha publicității, zeul ofertelor și al reducerilor trecute și viitoare poți să-ți pierzi atâtea ore din viață într-un hangar cu lumină albă, din aia de spital, ticsit cu haine roz, galbene, roșii, mov și kaki și care, minunea minunilor, există (dar nu "ființează", vorba profilor de filozofie) în același oraș în care trăiești și tu?

Cum poți să consumi opt ore în două zile adulmecând țesături, croieli, modele, materiale, colecții, produse, ambalaje care, chiar dacă e greu de crezut, vor fi aici și mâine?!

- Știi, poate ai dreptate. Eu nu sunt "tru". Nu sunt și pace! Nici măcar mai demodatul "cool" nu sunt, asta e, o să mă obișnuiesc să trăiesc cu asta… Dar hai să-ți zic: ești o distrusă, fată!! Parol!

- Cum??

- Păi… nu știu cum să-ți spun: îmi e atât de milă de tine, serios… Ai ajuns, habar n-am din ce cauză, - oi fi și tu victima acestui consumerism accelerat, cretin și scump, că ieftin nu pot să zic că e, care pare să fi pus stăpânire pe noi - să vezi în mall-ul ăsta un sanctuar, să-ți treacă prin mâini, în ultimele luni, mai multe umerașe din plastic și de lemn decât paginile cărților, revistelor, ziarelor pe care le-ai pipăit vreodată, decât CD-urile, DVD-urile și alte chestii de genul ăsta… Ți s-au întipărit pe retină prețurile, numele firmelor, etichetele și, ce e mai trist, dacă pomenesc de "șoping" încep să-ți curgă balele. Chiar că n-ai făcut nimic în astea două zile. Dar bine că ești "tru", contează și asta…