Jumătăți de adevăr
622
Radu Mazăre lucrează doar cu jumătăți de adevăr. Invitat în cadrul unei emisiuni la televiziunea locală CTV, edilul urbei a mărturisit doar partea care i-a convenit atunci când a fost întrebat de ce a emis autorizații de construire pe spațiile verzi pentru biserici și mall.
I s-a dat ca exemplu parcul de la Casa de Cultură, unde s-a săpat fundația pentru o nouă biserică. A câta pe spațiul verde ? "Nu eu am dat terenul Arhiepiscopiei" - a sărit Mazăre ca ars, vădit incomodat de întrebările constănțenilor care au rămas fără parcuri. Este adevărat, nu pe vremea lui a fost înstrăinată o suprafață mare din parc, însă nu este în măsură să arunce cu piatra. La începutul acestui an, pe data de 23.01.2007, Mazăre emite autorizația de construire nr. 108, prin care Arhiepiscopia capătă dreptul de a "continua lucrările autorizate cu nr. 2642/ 2001", încălcând prevederile art. 3 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, care precizează negru pe alb situațiile care pot face obiectul unei autorizații de construire, iar "continuarea lucrărilor" nu este cuprinsă în această enumerare.
Un alt subiect sensibil - cel al retrocedărilor a fost din nou pus pe tapet. Și aici Mazăre s-a apărat spunând că legea îl obligă să facă retrocedări lot pe lot. Oamenii simpli care au avut ceva de recuperat de la regimul comunist și care și-au cerut înapoi proprietățile știu că nu primesc nimic dacă n-au un mandatar - adică o persoană din cercul de interese al autorităților locale.
Alții mor cu dreptatea în mână, așa cum a fost și cazul unui bărbat care a intervenit în direct și s-a plâns de faptul că lui nu i s-a retrocedat lotul revendicat, deși are o hotărâre judecătorească definitivă.
Răspunsurile lui Mazăre le știam pe dinafară și reacțiile lui erau previzibile. Ceea ce era mai greu de înțeles a fost modul în care camarila lui Mazăre îi aducea osanale și lăuda realizările mărețe ale edilului urbei, de genul că niciodată Constanța nu a arătat așa frumos…, de parcă timpul ar fi trebuit să se oprească în loc și să nu ne dezvoltăm. Ce dacă nu mai avem spații verzi? Ce dacă în orele de vârf orașul devine un calvar pentru șoferi? Ce dacă trotuarele s-au transformat în parcări pentru mașini, după ce s-au dat avize de construire a băncilor și hotelurilor pe bulevardul Mamaia fără să se întrebe dacă există locuri de parcare?
Îmi iubesc orașul și nu l-aș părăsi. Străinilor nu le povestesc decât partea frumoasă a Constanței. Recent, un coleg din București mă întreba: "Este adevărat că mergeți cu autobuze din Belarus?". E de rău? E de bine că atât ne-am putut permite?
Constănțenii trebuie să știe că nimic nu este gratis, că pentru organizarea Formulei 1 pe apă locuitorii orașului și cei ai județului plătesc bani grei.
La capitolul asfaltarea orașului, primarul a crezut că va marca. Următoarea mutare este a mea. Mai multe străzi din cartierul Brătianu au fost decopertate din luna iulie, muncitorii promițând oamenilor că, la sfârșitul lunii august, se va turna bitumul. Mai sunt câteva zile până în noiembrie, dar străzile tot decopertate au rămas. De la societatea care se ocupă cu programul de asfaltare n-am primit nici un răspuns precis. Și, totuși, n-am scris nimic până acum despre această situație. Am înțeles că au prioritate arterele principale ale urbei, dar nu pot să nu întreb: De ce-au mai decopertat străzile dacă nu eram incluși în programul de asfaltare?.
Este adevărat, ca să uite, pensionarilor li s-au oferit cluburi. Dar tinerilor ce li s-a oferit? ANL-uri, mi-ar răspunde unii. Ce glumă bună! Cazurile sociale care au primit repartiție la o locuință socială se pot număra pe degete. Este suficient să mergi la un bloc ANL, unde "cazurile sociale" și-au montat aparate de aer condiționat, unde parcările sunt pline cu limuzine. Un străin care s-ar trezi în parcarea unui bloc de locuințe sociale ar crede că sărăcimea Constanței trăiește bine și că restul întoarce milioanele cu lopata.
"Mazăre ar trebui clonat" - îmi amintesc de un comentariu postat pe un site în timpul campaniei electorale. De undeva, din vestul țării, Mazăre părea un semizeu. Un semizeu care se ocupă, însă, mai degrabă cu treburile lumești decât cu cele sfinte.
Radu Mazăre lucrează doar cu jumătăți de adevăr. Invitat în cadrul unei emisiuni la televiziunea locală CTV, edilul urbei a mărturisit doar partea care i-a convenit atunci când a fost întrebat de ce a emis autorizații de construire pe spațiile verzi pentru biserici și mall.
I s-a dat ca exemplu parcul de la Casa de Cultură, unde s-a săpat fundația pentru o nouă biserică. A câta pe spațiul verde ? "Nu eu am dat terenul Arhiepiscopiei" - a sărit Mazăre ca ars, vădit incomodat de întrebările constănțenilor care au rămas fără parcuri. Este adevărat, nu pe vremea lui a fost înstrăinată o suprafață mare din parc, însă nu este în măsură să arunce cu piatra. La începutul acestui an, pe data de 23.01.2007, Mazăre emite autorizația de construire nr. 108, prin care Arhiepiscopia capătă dreptul de a "continua lucrările autorizate cu nr. 2642/ 2001", încălcând prevederile art. 3 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, care precizează negru pe alb situațiile care pot face obiectul unei autorizații de construire, iar "continuarea lucrărilor" nu este cuprinsă în această enumerare.
Un alt subiect sensibil - cel al retrocedărilor a fost din nou pus pe tapet. Și aici Mazăre s-a apărat spunând că legea îl obligă să facă retrocedări lot pe lot. Oamenii simpli care au avut ceva de recuperat de la regimul comunist și care și-au cerut înapoi proprietățile știu că nu primesc nimic dacă n-au un mandatar - adică o persoană din cercul de interese al autorităților locale.
Alții mor cu dreptatea în mână, așa cum a fost și cazul unui bărbat care a intervenit în direct și s-a plâns de faptul că lui nu i s-a retrocedat lotul revendicat, deși are o hotărâre judecătorească definitivă.
Răspunsurile lui Mazăre le știam pe dinafară și reacțiile lui erau previzibile. Ceea ce era mai greu de înțeles a fost modul în care camarila lui Mazăre îi aducea osanale și lăuda realizările mărețe ale edilului urbei, de genul că niciodată Constanța nu a arătat așa frumos…, de parcă timpul ar fi trebuit să se oprească în loc și să nu ne dezvoltăm. Ce dacă nu mai avem spații verzi? Ce dacă în orele de vârf orașul devine un calvar pentru șoferi? Ce dacă trotuarele s-au transformat în parcări pentru mașini, după ce s-au dat avize de construire a băncilor și hotelurilor pe bulevardul Mamaia fără să se întrebe dacă există locuri de parcare?
Îmi iubesc orașul și nu l-aș părăsi. Străinilor nu le povestesc decât partea frumoasă a Constanței. Recent, un coleg din București mă întreba: "Este adevărat că mergeți cu autobuze din Belarus?". E de rău? E de bine că atât ne-am putut permite?
Constănțenii trebuie să știe că nimic nu este gratis, că pentru organizarea Formulei 1 pe apă locuitorii orașului și cei ai județului plătesc bani grei.
La capitolul asfaltarea orașului, primarul a crezut că va marca. Următoarea mutare este a mea. Mai multe străzi din cartierul Brătianu au fost decopertate din luna iulie, muncitorii promițând oamenilor că, la sfârșitul lunii august, se va turna bitumul. Mai sunt câteva zile până în noiembrie, dar străzile tot decopertate au rămas. De la societatea care se ocupă cu programul de asfaltare n-am primit nici un răspuns precis. Și, totuși, n-am scris nimic până acum despre această situație. Am înțeles că au prioritate arterele principale ale urbei, dar nu pot să nu întreb: De ce-au mai decopertat străzile dacă nu eram incluși în programul de asfaltare?.
Este adevărat, ca să uite, pensionarilor li s-au oferit cluburi. Dar tinerilor ce li s-a oferit? ANL-uri, mi-ar răspunde unii. Ce glumă bună! Cazurile sociale care au primit repartiție la o locuință socială se pot număra pe degete. Este suficient să mergi la un bloc ANL, unde "cazurile sociale" și-au montat aparate de aer condiționat, unde parcările sunt pline cu limuzine. Un străin care s-ar trezi în parcarea unui bloc de locuințe sociale ar crede că sărăcimea Constanței trăiește bine și că restul întoarce milioanele cu lopata.
"Mazăre ar trebui clonat" - îmi amintesc de un comentariu postat pe un site în timpul campaniei electorale. De undeva, din vestul țării, Mazăre părea un semizeu. Un semizeu care se ocupă, însă, mai degrabă cu treburile lumești decât cu cele sfinte.
I s-a dat ca exemplu parcul de la Casa de Cultură, unde s-a săpat fundația pentru o nouă biserică. A câta pe spațiul verde ? "Nu eu am dat terenul Arhiepiscopiei" - a sărit Mazăre ca ars, vădit incomodat de întrebările constănțenilor care au rămas fără parcuri. Este adevărat, nu pe vremea lui a fost înstrăinată o suprafață mare din parc, însă nu este în măsură să arunce cu piatra. La începutul acestui an, pe data de 23.01.2007, Mazăre emite autorizația de construire nr. 108, prin care Arhiepiscopia capătă dreptul de a "continua lucrările autorizate cu nr. 2642/ 2001", încălcând prevederile art. 3 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, care precizează negru pe alb situațiile care pot face obiectul unei autorizații de construire, iar "continuarea lucrărilor" nu este cuprinsă în această enumerare.
Un alt subiect sensibil - cel al retrocedărilor a fost din nou pus pe tapet. Și aici Mazăre s-a apărat spunând că legea îl obligă să facă retrocedări lot pe lot. Oamenii simpli care au avut ceva de recuperat de la regimul comunist și care și-au cerut înapoi proprietățile știu că nu primesc nimic dacă n-au un mandatar - adică o persoană din cercul de interese al autorităților locale.
Alții mor cu dreptatea în mână, așa cum a fost și cazul unui bărbat care a intervenit în direct și s-a plâns de faptul că lui nu i s-a retrocedat lotul revendicat, deși are o hotărâre judecătorească definitivă.
Răspunsurile lui Mazăre le știam pe dinafară și reacțiile lui erau previzibile. Ceea ce era mai greu de înțeles a fost modul în care camarila lui Mazăre îi aducea osanale și lăuda realizările mărețe ale edilului urbei, de genul că niciodată Constanța nu a arătat așa frumos…, de parcă timpul ar fi trebuit să se oprească în loc și să nu ne dezvoltăm. Ce dacă nu mai avem spații verzi? Ce dacă în orele de vârf orașul devine un calvar pentru șoferi? Ce dacă trotuarele s-au transformat în parcări pentru mașini, după ce s-au dat avize de construire a băncilor și hotelurilor pe bulevardul Mamaia fără să se întrebe dacă există locuri de parcare?
Îmi iubesc orașul și nu l-aș părăsi. Străinilor nu le povestesc decât partea frumoasă a Constanței. Recent, un coleg din București mă întreba: "Este adevărat că mergeți cu autobuze din Belarus?". E de rău? E de bine că atât ne-am putut permite?
Constănțenii trebuie să știe că nimic nu este gratis, că pentru organizarea Formulei 1 pe apă locuitorii orașului și cei ai județului plătesc bani grei.
La capitolul asfaltarea orașului, primarul a crezut că va marca. Următoarea mutare este a mea. Mai multe străzi din cartierul Brătianu au fost decopertate din luna iulie, muncitorii promițând oamenilor că, la sfârșitul lunii august, se va turna bitumul. Mai sunt câteva zile până în noiembrie, dar străzile tot decopertate au rămas. De la societatea care se ocupă cu programul de asfaltare n-am primit nici un răspuns precis. Și, totuși, n-am scris nimic până acum despre această situație. Am înțeles că au prioritate arterele principale ale urbei, dar nu pot să nu întreb: De ce-au mai decopertat străzile dacă nu eram incluși în programul de asfaltare?.
Este adevărat, ca să uite, pensionarilor li s-au oferit cluburi. Dar tinerilor ce li s-a oferit? ANL-uri, mi-ar răspunde unii. Ce glumă bună! Cazurile sociale care au primit repartiție la o locuință socială se pot număra pe degete. Este suficient să mergi la un bloc ANL, unde "cazurile sociale" și-au montat aparate de aer condiționat, unde parcările sunt pline cu limuzine. Un străin care s-ar trezi în parcarea unui bloc de locuințe sociale ar crede că sărăcimea Constanței trăiește bine și că restul întoarce milioanele cu lopata.
"Mazăre ar trebui clonat" - îmi amintesc de un comentariu postat pe un site în timpul campaniei electorale. De undeva, din vestul țării, Mazăre părea un semizeu. Un semizeu care se ocupă, însă, mai degrabă cu treburile lumești decât cu cele sfinte.
Radu Mazăre lucrează doar cu jumătăți de adevăr. Invitat în cadrul unei emisiuni la televiziunea locală CTV, edilul urbei a mărturisit doar partea care i-a convenit atunci când a fost întrebat de ce a emis autorizații de construire pe spațiile verzi pentru biserici și mall.
I s-a dat ca exemplu parcul de la Casa de Cultură, unde s-a săpat fundația pentru o nouă biserică. A câta pe spațiul verde ? "Nu eu am dat terenul Arhiepiscopiei" - a sărit Mazăre ca ars, vădit incomodat de întrebările constănțenilor care au rămas fără parcuri. Este adevărat, nu pe vremea lui a fost înstrăinată o suprafață mare din parc, însă nu este în măsură să arunce cu piatra. La începutul acestui an, pe data de 23.01.2007, Mazăre emite autorizația de construire nr. 108, prin care Arhiepiscopia capătă dreptul de a "continua lucrările autorizate cu nr. 2642/ 2001", încălcând prevederile art. 3 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, care precizează negru pe alb situațiile care pot face obiectul unei autorizații de construire, iar "continuarea lucrărilor" nu este cuprinsă în această enumerare.
Un alt subiect sensibil - cel al retrocedărilor a fost din nou pus pe tapet. Și aici Mazăre s-a apărat spunând că legea îl obligă să facă retrocedări lot pe lot. Oamenii simpli care au avut ceva de recuperat de la regimul comunist și care și-au cerut înapoi proprietățile știu că nu primesc nimic dacă n-au un mandatar - adică o persoană din cercul de interese al autorităților locale.
Alții mor cu dreptatea în mână, așa cum a fost și cazul unui bărbat care a intervenit în direct și s-a plâns de faptul că lui nu i s-a retrocedat lotul revendicat, deși are o hotărâre judecătorească definitivă.
Răspunsurile lui Mazăre le știam pe dinafară și reacțiile lui erau previzibile. Ceea ce era mai greu de înțeles a fost modul în care camarila lui Mazăre îi aducea osanale și lăuda realizările mărețe ale edilului urbei, de genul că niciodată Constanța nu a arătat așa frumos…, de parcă timpul ar fi trebuit să se oprească în loc și să nu ne dezvoltăm. Ce dacă nu mai avem spații verzi? Ce dacă în orele de vârf orașul devine un calvar pentru șoferi? Ce dacă trotuarele s-au transformat în parcări pentru mașini, după ce s-au dat avize de construire a băncilor și hotelurilor pe bulevardul Mamaia fără să se întrebe dacă există locuri de parcare?
Îmi iubesc orașul și nu l-aș părăsi. Străinilor nu le povestesc decât partea frumoasă a Constanței. Recent, un coleg din București mă întreba: "Este adevărat că mergeți cu autobuze din Belarus?". E de rău? E de bine că atât ne-am putut permite?
Constănțenii trebuie să știe că nimic nu este gratis, că pentru organizarea Formulei 1 pe apă locuitorii orașului și cei ai județului plătesc bani grei.
La capitolul asfaltarea orașului, primarul a crezut că va marca. Următoarea mutare este a mea. Mai multe străzi din cartierul Brătianu au fost decopertate din luna iulie, muncitorii promițând oamenilor că, la sfârșitul lunii august, se va turna bitumul. Mai sunt câteva zile până în noiembrie, dar străzile tot decopertate au rămas. De la societatea care se ocupă cu programul de asfaltare n-am primit nici un răspuns precis. Și, totuși, n-am scris nimic până acum despre această situație. Am înțeles că au prioritate arterele principale ale urbei, dar nu pot să nu întreb: De ce-au mai decopertat străzile dacă nu eram incluși în programul de asfaltare?.
Este adevărat, ca să uite, pensionarilor li s-au oferit cluburi. Dar tinerilor ce li s-a oferit? ANL-uri, mi-ar răspunde unii. Ce glumă bună! Cazurile sociale care au primit repartiție la o locuință socială se pot număra pe degete. Este suficient să mergi la un bloc ANL, unde "cazurile sociale" și-au montat aparate de aer condiționat, unde parcările sunt pline cu limuzine. Un străin care s-ar trezi în parcarea unui bloc de locuințe sociale ar crede că sărăcimea Constanței trăiește bine și că restul întoarce milioanele cu lopata.
"Mazăre ar trebui clonat" - îmi amintesc de un comentariu postat pe un site în timpul campaniei electorale. De undeva, din vestul țării, Mazăre părea un semizeu. Un semizeu care se ocupă, însă, mai degrabă cu treburile lumești decât cu cele sfinte.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!