"Ar trebui să vedeți Justiția dintr-un alt unghi și să nu vă limitați doar la a prezenta diverse spețe", îmi spunea, zilele trecute, un avocat, în timp ce mă aflam în sala pașilor pierduți din Palatul de Justiție.
"Să scrieți despre corupția din justiția constănțeană, despre aranjamentele care se fac, în diverse dosare, între judecători și avocați, despre intervențiile unor clienți cu putere și soluțiile surprinzătoare care se dau uneori", îmi spunea avocatul, vorbind la general.
Apoi mi-a spus de sforile trase de un client important la niște magistrați, dar, și de această dată, fără a da nume.
Vorbe, vorbe și… iar vorbe, spun eu. Care e avocatul ăla care să dea nume și să spună unde a intervenit? Care e clientul ăla care, după ce și-a văzut "sacii în căruță", să se apuce să vorbească despre cum și-a rezolvat problema?!
Cu toții știm, cu toții am auzit, dar, atâta vreme cât toată lumea e mulțumită și treaba merge ca pe roate, nimeni nu are interes să-și divulge relațiile. Nu poți să te apuci să spui că magistratul X a luat șpagă, atâta timp cât nu poți dovedi lucrul respectiv. De câte ori nu am rămas șocați la aflarea unei soluții într-un dosar?! De câte ori nu ne-a mirat atitudinea unor magistrați în sala de judecată?! De câte ori, de-a lungul anilor, nu am văzut soluții diferite în dosare similare?!
Toată lumea se ferește atunci când vine vorba de probe și de nume. Nimeni nu e dispus să arunce cu noroi în nu știu ce judecător sau procuror, doar de dragul de a face declarații incendiare. Și, la o adică, mi se pare firesc. De ce și-ar sacrifica un avocat o "întreagă carieră", divulgând numele unor judecători, cărora, probabil, chiar el le-ar fi dat șpagă?
E clar că fără foc nu iese fum și că nu degeaba se vorbește despre corupția din justiție. Dar la fel de clar este și faptul că o mână spală pe alta și că nimeni nu va risca vreodată. Sunt prea mari interesele puse în joc.
În astfel de condiții, vom vorbi mereu despre corupția din justiție. Mai rămâne însă să o și dovedim.