La coadă cu moartea

500 de bătrâni din Constanța așteaptă la rând ca moartea să le facă loc în singurul cămin pentru vârstnici din oraș. O realitate cât se poate de crudă. Pentru a putea fi primit în cămin, un pensionar trebuie să aștepte să moară unul dintre locatari. Altfel, nu sunt locuri libere. Celor mai mulți, bătrânețea le-a adus singurătate, boli, probleme financiare. Aici ar fi singurul loc în care și-ar putea trăi liniștiți ultimii ani de viață. Nu la coadă așteptând ca primarul să le dea un pui și o sticlă de ulei sau la rând la cantina săracilor.

Deși căminul aparține de Primăria Constanța, municipalitatea se încăpățânează să nu aplece urechea la această problemă. Nu pentru că nu ar exista bani sau soluții pentru extinderea actualului cămin sau pentru construirea altuia nou. Ci pentru că, pur și simplu, autorităților locale nu le pasă. Și de ce le-ar păsa? Cinci sute de pensionari, posibili votanți, căci totul se reduce la voturi și la câștigurile clientelei, sunt un nimic în comparație cu zecile de mii de bătrâni momiți cu pungi cu mâncare în fiecare lună. Decât să construiască un cămin în care să poată trăi fără probleme, mai bine îi ține ancorați în viața grea de zi cu zi, în care, dacă votezi cu cine trebuie, primești sacoșele cu pui, ulei și zahăr în fiecare lună.

Consider că bătrânii nevoiași ai Constanței pot fi ajutați și altfel decât prin aceste pomeni. Se pot crea centre sociale pentru ei, cămine în care să poată locui, poate fi pus la punct și un serviciu de asistență la domiciliu pentru vârstnici, așa cum există în alte orașe din țară și chiar din județul Constanța.