La mână-ntinsă

De-o iei la pas pe cărările patriei, și n-are nicio importanță către ce punct cardinal te îndrepți, ajungi să crezi că bancul cu "Dumnezeu ne-a dat o țară frumoasă, păcat că e locuită de români" e ADEVĂRAT. Nu îți trebuie decât să o apuci pe-aici, pe aproape, prin județ, și constați că românului nu prea-i mai place munca. Știe, însă, tare bine, să se plângă.

Da, o să mă înjure unii, o să mă huiduiască alții, o să se găsească vreunul care să mă trimită la cratiță și altul care să mă întrebe dacă nu cumva sunt… unguroaică, de mă iau de bieții români.

Nu! Nici gând. Unguroaică nu-s, iar criticile mi le însușesc. Dar nu mă pot abține să constat că, în ziua de azi, în mediul rural, "legea 416" este la mare căutare. Ajutorul social și alocațiile copiilor sunt, de cele mai multe ori, singurele surse de venit, iar beneficiarii lor au învățat să se mulțumească cu ce le dă… Dumnezeu și să se plângă, în timp ce stau la matul de la colțul străzii.

Sigur că vestita lege, despre care mulți spun că încurajează ne-munca, este binevenită pentru cei în vârstă care nu au nicio vină că pensiile nu le ajung, uneori, nici pentru pâinea de zi cu zi, sau pentru aceia care, din cauze obiective, nu pot munci.

Dar ce te faci când, la 30 de ani îi vezi stând cu mâinile în sân și plângându-se de zor că statul nu-i ajută, că au un cârd de copii și nu au ce le pune pe masă, că ar vrea să muncească dar nu au unde, iar doi pași mai la vale, după ce vorbești cu ei, îți zâmbesc din colț de stradă cu berea în mână.

Bere pe care o cumpără, evident, din ajutorul social de la "416" sau, și mai rău, din alocația copiilor, cărora le spun că nu își permit să îi dea la școală mai departe.

Iar primarii știu cel mai bine că așa stau lucrurile, știu bine că ei, capii comunităților locale din mediul rural, de multe ori închid ochii la întocmirea dosarelor pentru "416" doar ca să nu îi ia cu asalt viitorii alegători și să le strige din stradă că la următoarele alegeri nu le vor mai da votul.

Tot ei, primarii, știu că potențialul de dezvoltare al celor mai multe dintre localitățile din mediul rural constănțean este mare, dar și dezinteresul este pe măsură. Așteptăm să vină alții să pună în valoare frumusețea ținuturilor românești și dăm pe tavă la toți profitorii bogățiile naturale, sub formă de oportunități de investiții. Iar românul de rând, grație legilor pur mioritice, se bucură de "416".

Știu! E-o vorbă din bătrâni că "pădure fără uscătură nu există", dar c-o fi din cauza caniculei, că s-or mai adăuga și defrișările, nu știu, însă, pe zi ce trece, parcă societatea românească se usucă tot mai mult…

De-o iei la pas pe cărările patriei, și n-are nicio importanță către ce punct cardinal te îndrepți, ajungi să crezi că bancul cu "Dumnezeu ne-a dat o țară frumoasă, păcat că e locuită de români" e ADEVĂRAT. Nu îți trebuie decât să o apuci pe-aici, pe aproape, prin județ, și constați că românului nu prea-i mai place munca. Știe, însă, tare bine, să se plângă.

Da, o să mă înjure unii, o să mă huiduiască alții, o să se găsească vreunul care să mă trimită la cratiță și altul care să mă întrebe dacă nu cumva sunt… unguroaică, de mă iau de bieții români.

Nu! Nici gând. Unguroaică nu-s, iar criticile mi le însușesc. Dar nu mă pot abține să constat că, în ziua de azi, în mediul rural, "legea 416" este la mare căutare. Ajutorul social și alocațiile copiilor sunt, de cele mai multe ori, singurele surse de venit, iar beneficiarii lor au învățat să se mulțumească cu ce le dă… Dumnezeu și să se plângă, în timp ce stau la matul de la colțul străzii.

Sigur că vestita lege, despre care mulți spun că încurajează ne-munca, este binevenită pentru cei în vârstă care nu au nicio vină că pensiile nu le ajung, uneori, nici pentru pâinea de zi cu zi, sau pentru aceia care, din cauze obiective, nu pot munci.

Dar ce te faci când, la 30 de ani îi vezi stând cu mâinile în sân și plângându-se de zor că statul nu-i ajută, că au un cârd de copii și nu au ce le pune pe masă, că ar vrea să muncească dar nu au unde, iar doi pași mai la vale, după ce vorbești cu ei, îți zâmbesc din colț de stradă cu berea în mână.

Bere pe care o cumpără, evident, din ajutorul social de la "416" sau, și mai rău, din alocația copiilor, cărora le spun că nu își permit să îi dea la școală mai departe.

Iar primarii știu cel mai bine că așa stau lucrurile, știu bine că ei, capii comunităților locale din mediul rural, de multe ori închid ochii la întocmirea dosarelor pentru "416" doar ca să nu îi ia cu asalt viitorii alegători și să le strige din stradă că la următoarele alegeri nu le vor mai da votul.

Tot ei, primarii, știu că potențialul de dezvoltare al celor mai multe dintre localitățile din mediul rural constănțean este mare, dar și dezinteresul este pe măsură. Așteptăm să vină alții să pună în valoare frumusețea ținuturilor românești și dăm pe tavă la toți profitorii bogățiile naturale, sub formă de oportunități de investiții. Iar românul de rând, grație legilor pur mioritice, se bucură de "416".

Știu! E-o vorbă din bătrâni că "pădure fără uscătură nu există", dar c-o fi din cauza caniculei, că s-or mai adăuga și defrișările, nu știu, însă, pe zi ce trece, parcă societatea românească se usucă tot mai mult…