Lucrătura

Gestul liberalilor de a-l atrage pe Mihai Daraban în partid pare mai degrabă a fi fost gândit pentru a-l scoate din cursa în care deja se angajase.
Primul demers al președintelui Camerei de Comerț, de a-și declara deschis intenția de a candida, a fost unul curajos, mai ales însoțit fiind, la scurt timp, de o înfruntare bărbătească între el și Nicușor Constantinescu, pe holurile Prefecturii Constanța. Pentru cei care nu-și mai aduc aminte, Daraban și-a manifestat indignarea față de proiectele de investiții ale Primăriei, concentrate pe stațiunea Mamaia, în cadrul unei dezbateri publice pe tema taxelor locale. El a părăsit sala, fiind urmat de Nicușor care, foarte nervos, i-a cerut socoteală pentru declarațiile făcute în fața presei.
Cei doi s-au contrat ca niște tauri, cap la cap, împingându-se chiar, și puțin a lipsit să nu se ia la bătaie.
După aceste incidente, personajul Daraban - președinte al unei instituții importante, frecvent implicată în organizarea unor evenimente - a dispărut cu desăvârșire din agenda reporterilor de la televiziunea clanului Mazăre, semn că reprezenta cu adevărat o amenințare pentru viitoarele alegeri locale.
La un moment dat, știind cât își dorește Daraban să candideze pentru Primăria Constanța, liberalii l-au momit să intre în PNL, cu promisiunea că aceasta va fi misiunea sa. Desigur, ziariștilor li s-a spus că nu a fost stabilit candidatul, că va urma o competiție cinstită în interiorul partidului, dar ne închipuim cum lui Daraban i s-a șoptit că hotărârea finală tot Șeful o va lua, iar Șeful îl iubește și îi acordă tot sprijinul.
Odată intrat în partid, Mihai Daraban a auzit tot mai des refrenul competiției cinstite, iar perspectiva candidaturii s-a îndepărtat din ce în ce mai mult. Nici măcar rezultatul sondajului comandat unei instituții serioase nu a constituit un argument în fața colegilor de partid, balanța "competițională" înclinând spre alte personaje, pe care sondajul nici nu le bagă în seamă.
În contextul dat, nu pot să nu mă gândesc la sentimentul pe care l-am avut mereu, că între clanul Mazăre și liberali există un canal de comunicare în permanență deschis, în pofida oricăror declarații mai belicoase sau mai agresiv-spirituale aruncate de la unii la alții. Și concluzionez că sărmanul Daraban a fost lucrat de niște profesioniști.

Gestul liberalilor de a-l atrage pe Mihai Daraban în partid pare mai degrabă a fi fost gândit pentru a-l scoate din cursa în care deja se angajase.
Primul demers al președintelui Camerei de Comerț, de a-și declara deschis intenția de a candida, a fost unul curajos, mai ales însoțit fiind, la scurt timp, de o înfruntare bărbătească între el și Nicușor Constantinescu, pe holurile Prefecturii Constanța. Pentru cei care nu-și mai aduc aminte, Daraban și-a manifestat indignarea față de proiectele de investiții ale Primăriei, concentrate pe stațiunea Mamaia, în cadrul unei dezbateri publice pe tema taxelor locale. El a părăsit sala, fiind urmat de Nicușor care, foarte nervos, i-a cerut socoteală pentru declarațiile făcute în fața presei.
Cei doi s-au contrat ca niște tauri, cap la cap, împingându-se chiar, și puțin a lipsit să nu se ia la bătaie.
După aceste incidente, personajul Daraban - președinte al unei instituții importante, frecvent implicată în organizarea unor evenimente - a dispărut cu desăvârșire din agenda reporterilor de la televiziunea clanului Mazăre, semn că reprezenta cu adevărat o amenințare pentru viitoarele alegeri locale.
La un moment dat, știind cât își dorește Daraban să candideze pentru Primăria Constanța, liberalii l-au momit să intre în PNL, cu promisiunea că aceasta va fi misiunea sa. Desigur, ziariștilor li s-a spus că nu a fost stabilit candidatul, că va urma o competiție cinstită în interiorul partidului, dar ne închipuim cum lui Daraban i s-a șoptit că hotărârea finală tot Șeful o va lua, iar Șeful îl iubește și îi acordă tot sprijinul.
Odată intrat în partid, Mihai Daraban a auzit tot mai des refrenul competiției cinstite, iar perspectiva candidaturii s-a îndepărtat din ce în ce mai mult. Nici măcar rezultatul sondajului comandat unei instituții serioase nu a constituit un argument în fața colegilor de partid, balanța "competițională" înclinând spre alte personaje, pe care sondajul nici nu le bagă în seamă.
În contextul dat, nu pot să nu mă gândesc la sentimentul pe care l-am avut mereu, că între clanul Mazăre și liberali există un canal de comunicare în permanență deschis, în pofida oricăror declarații mai belicoase sau mai agresiv-spirituale aruncate de la unii la alții. Și concluzionez că sărmanul Daraban a fost lucrat de niște profesioniști.